Primul domn român care și-a dat viața pentru țară: luptător până la moarte împotriva ungurilor, a rămas în istorie ca Voievodul Litovoi

Țara Litua a fost un cnezat condus de Litovoi, primul domn român care și-a dat viața pentru apărarea provinciei sale, refuzând să mai plătească tribut regelui Ungariei. Istoricul Vasile Cărăbiș explică pentru cotidianul Adevărul faptul că factori geografici și conjuncturi politice și economice au dus la formarea de țărișoare românești în Oltenia, cunoscute de la jumătatea secolului al XIII-lea. Acestea erau așezate de-a lungul apelor, sub conducerea marilor cnezi și voievozi.

În 1247, regele Ungariei, Bela al IV-lea, a luat măsuri de apărare împotriva invaziei cumanilor, zona cea mai vulnerabilă fiind Banatul de Severin. Regele a chemat ordinul cavalerilor Ioaniți din Ierusalim și le-a conferit mai multe avantaje și drepturi în schimbul apărării graniței. Diploma acordată de Bela al IV-lea cavalerilor Ioaniți atestă pentru prima dată organizarea existentă în Oltenia, inclusiv „țara cnezatului Litivoi, pe care îl lăsăm românilor așa cum l-au stăpânit și până acum“.

Organizarea politică și socială

Potrivit istoricului Vasile Cărăbiș, diploma Ioaniților certifică existența unei formațiuni politice în dreapta Oltului și una în stânga lui. În Oltenia, se menționează „Țara Severinului“ și cnezatele lui Ioan, Farcaș și voievodul Litovoi. Acestea erau formațiuni politice vechi, cunoscute încă din secolul al IX-lea. Țara Litua, condusă de voievodul Litovoi, era situată în depresiunile Târgu Jiului și Tismanei, extinzându-se spre Olt.

Organizarea socială era bine pusă la punct, existând diferite pături sociale: cnezi, voievozi, nobili (boieri) și țărani (rustici). Diploma Ioaniților menționează, de asemenea, existența unei organizații militare, cnezii și voievozii fiind responsabili de adunarea oștenilor în caz de luptă.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Formaţiuni politice româneşti în secolele IX – XIII. (Sursă imagine: Wikipedia)

Expansiunea și lupta pentru independență

Țara lui Litovoi s-a extins după moartea regelui Ștefan al V-lea al Ungariei în 1272 și venirea pe tron a lui Ladislau al IV-lea, care era minor. Voievodul Litovoi a refuzat să mai plătească tribut coroanei ungare, ocupând împreună cu frații săi o parte din teritoriul din sudul Carpaților. Regele Ungariei a încercat să-l aducă pe Litovoi la supunere pentru recunoașterea suzeranității și plata tributului pe cale pașnică. Însă, curajosul voievod a refuzat, declanșând un conflict armat.

Litografie reprezentativă a Voievodului Litovoi, care a domnit în Țara Litua la jumătatea secolului al XIII-lea.

Moartea pe câmpul de luptă

Lupta împotriva lui Litovoi a avut loc între noiembrie 1276 și mai 1277, lângă Hațeg. Pe câmpul de luptă, Litovoi și-a pierdut viața, iar fratele său Bărbat a fost luat prizonier și dus în fața regelui. Pentru eliberarea sa, a fost cerută o sumă mare de bani și a fost reinstituit tributul față de regele ungar. Bărbat a rămas în fruntea voievodatului, dar a pierdut Țara Hațegului.

Litovoi este considerat primul domn român care a căzut în apărarea țării sale, devenind un simbol al libertății și independenței românești. Curajul și demnitatea sa rămân un exemplu de neuitat în istoria neamului nostru.