Prima femeie parașutist din România. I-au frânt aripile și au exilat-o, după ce a doborât recordurile bărbaților. Povestea pilotului Smaranda Brăescu

Smaranda Brăescu este una dintre cele mai importante figuri din istoria aviației românești și mondiale. Considerată pionieră în parașutismul feminin, viața și realizările sale au rămas o mărturie a curajului, perseverenței și iubirii față de cer. Deși numele său nu este întotdeauna la fel de cunoscut precum al altor aviatori, povestea Smarandei este una plină de aventuri, provocări și succese care merită amintite și respectate.

Primii pași în aviație și pasiunea pentru parașutism

Smaranda Brăescu s-a născut la 21 mai 1897 în comuna Buciumeni, județul Galați, într-o familie modestă, dar cu o mare dragoste față de educație și muncă. Încă din copilărie, Smaranda visa la zbor, fiind fascinată de cer și de dorința de a înfrunta limitele impuse de gravitație.

Într-o perioadă în care femeile nu aveau prea multe oportunități să intre în domenii considerate „masculine”, Smaranda a reușit să învingă nu doar barierele fizice, ci și pe cele sociale.

Pasiunea Smarandei pentru aviație a început să se contureze mai clar în perioada adolescenței și a tinereții. După finalizarea studiilor la Liceul de Fete din Botoșani, ea s-a mutat la București pentru a-și continua educația.

Ce cuvinte au căutat românii pe Dexonline și Google, după ce l-au votat pe Călin Georgescu în turul I al alegerilor: ”Rusofil, legionar, suveranism, pedologie”

Cum îl numește presa internațională pe Călin Georgescu, după ce acesta a câștigat detașat alegerile prezidențiale parțiale din România

Aici, a intrat în contact cu lumea aviației prin intermediul cercurilor de aviatori și a început să viseze la un viitor printre nori.

În acea perioadă, aviația și parașutismul erau la începuturile lor, iar zborurile erau considerate extrem de periculoase, mai ales pentru femei.

Cu toate acestea, Smaranda nu s-a lăsat descurajată. În 1928, a făcut primul salt cu parașuta în România, devenind astfel prima femeie româncă care a realizat o asemenea performanță. Acesta a fost doar începutul unei cariere extraordinare în domeniul parașutismului.

Smaranda a obținut brevetul de parașutist în Germania, unde a urmat cursuri specializate. În 1931, și-a continuat pregătirea în Statele Unite, unde a fost atrasă de posibilitatea de a-și demonstra abilitățile la nivel internațional.

Curajul și determinarea sa au făcut-o să devină un nume cunoscut în lumea parașutismului, iar performanțele ei nu au întârziat să apară.

Vezi și: Marina Știrbey, prințesa aviației românești. Eroina care a salvat mii de vieți în cel de-Al Doilea Război Mondial

Smaranda Braescu a doborât recordurile bărbaților la saltul cu parașuta. Foto arhivă

Recordul mondial de parașutism din 1932

Unul dintre cele mai mari succese din cariera Smarandei a fost stabilirea unui record mondial de parașutism în 1932. Acest eveniment istoric a avut loc în Statele Unite, la Sacramento, California, când Smaranda a sărit de la o înălțime de aproximativ 7.233 de metri.

Aceasta performanță a plasat-o direct în elita mondială a parașutiștilor, depășind toate așteptările și impunându-se ca una dintre cele mai mari realizări ale timpului său.

Recordul Smarandei Brăescu nu a fost doar o victorie personală, ci și un triumf pentru România. Într-o epocă în care țara noastră se afla la periferia dezvoltării tehnologice, performanța sa a atras atenția internațională și a adus un val de mândrie națională.

După saltul record, Smaranda a fost aclamată și celebrată atât în România, cât și în străinătate, devenind o sursă de inspirație pentru alte femei care doreau să își depășească limitele.

Smaranda Braescu, prima romancă parașutist din lume. Foto arhiva

Implicarea în cel de-al Doilea Război Mondial

Pe lângă realizările sale din parașutism, Smaranda Brăescu a avut un rol important și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După ce a devenit cunoscută la nivel internațional, ea a decis să își folosească abilitățile pentru a contribui la efortul de război.

În 1940, s-a înrolat în aviația sanitară română, unde a fost pilot în cadrul Escadrilei Albe, o unitate de avioane sanitare conduse de femei.

Escadrila Albă avea o misiune crucială: salvarea și evacuarea răniților de pe front. Aceasta unitate a operat în condiții extrem de dificile, iar Smaranda a demonstrat încă o dată curajul și abilitățile sale de pilot.

Zborurile sale din timpul războiului au fost pline de pericole, avioanele fiind adesea ținta bombardamentelor sau a atacurilor aeriene inamice. Cu toate acestea, Smaranda nu a dat înapoi, realizând numeroase misiuni de salvare.

Contribuția sa la efortul de război nu a fost însă lipsită de consecințe. După sfârșitul războiului, odată cu instaurarea regimului comunist în România, Smaranda a devenit o țintă a autorităților comuniste datorită trecutului său și a implicării în activitățile aeriene din timpul războiului. Acesta a fost un punct de cotitură în viața ei, fiind nevoită să trăiască ascunsă, în frică de persecuții politice.

Vezi și: Escadrila albă, româncele eroine: istoria incredibilă a singurei unități de aviație formată doar din femei pilot

I-au tăiat aripile și au abandonat-o în exil

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, România a intrat sub influența Uniunii Sovietice și a fost instaurat un regim comunist autoritar.

Smaranda Brăescu, care în perioada interbelică fusese o figură publică celebrată, a devenit o persoană non grata. Acest lucru s-a datorat nu doar trecutului său în aviația română, ci și sprijinului acordat mișcării de rezistență anticomunistă.

După război, Smaranda s-a implicat activ în susținerea grupurilor de rezistență anticomunistă, ceea ce a atras atenția Securității, noua poliție politică a regimului comunist.

Fiind considerată un element periculos și suspect, Smaranda a fost condamnată la ani grei de închisoare în contumacie, fiind nevoită să trăiască în clandestinitate. În această perioadă, a trăit ascunsă, schimbând frecvent locuințele pentru a nu fi capturată de autorități.

Ultimii ani din viața Smarandei Brăescu au fost marcați de suferință și izolare. În 1946, ea a fost nevoită să fugă în clandestinitate, iar în 1948 a fost condamnată în lipsă la închisoare.

În ciuda acestei condamnări, Smaranda nu a încetat să spere într-o schimbare politică care să îi redea libertatea și recunoașterea meritelor. Din păcate, aceasta nu a venit niciodată în timpul vieții sale.

Smaranda Brăescu a murit în 1948, ascunsă într-un sanatoriu din Cluj, unde se retrăsese din cauza unei boli grave.

Deși a trăit ultimii ani departe de lumina reflectoarelor și sub o mare presiune din partea autorităților, memoria și realizările sale nu au fost uitate. După moarte, a fost îngropată sub un nume fals, pentru a evita repercusiunile din partea regimului comunist.

Vezi și: Maica Mina, eroina Marina Hociotă. A supraviețuit celor două Războaie Mondiale, a salvat mii de vieți și a fost decorată de Regele Ferdinand I și de comuniști

Smaranda Braescu, una dintre eroinele și piloții Escadrilei Albe din Al Doilea Război Mondial. Foto arhivă

Moștenirea Smarandei Brăescu, prima femeie parașutist din România

Smaranda Brăescu a fost și rămâne o figură emblematică pentru aviația și istoria României. Curajul, perseverența și dragostea sa pentru zbor au inspirat generații de aviatori și parașutiști.

Chiar și după dispariția sa, numele Smarandei a continuat să fie asociat cu pionieratul în parașutism și cu eforturile femeilor de a se afirma în domenii dominate de bărbați.

În România post-comunistă, contribuțiile Smarandei Brăescu au început să fie recunoscute la adevărata lor valoare.

În prezent, numeroase școli de aviație și parașutism îi poartă numele, iar povestea sa continuă să fie o sursă de inspirație pentru cei care visează să își depășească limitele și să înfrunte provocările vieții cu aceeași determinare și curaj pe care le-a demonstrat Smaranda.

Prin realizările sale extraordinare și prin sacrificiile făcute de-a lungul vieții, Smaranda Brăescu a reușit să își câștige un loc de cinste în istoria României și a aviației mondiale. Povestea ei nu este doar una de succes, ci și una de luptă împotriva adversității și de dorință de libertate.