Escrocheria bancară apărută ca binefacere. Ce era Muntele de pietate, cum a ajuns să-i păcălească până și pe români VIDEO

Muntele de pietate (în engleză „Mount of Piety”) este un concept care a existat în principal în Europa în timpul Evului Mediu și al Renașterii.

Acesta era asociat cu instituții de creditare sau de împrumuturi, care au fost întemeiate în principal de către biserici, dar și de către alte organizații religioase sau caritabile.

Intenția inițială a fost una bună, dar lăcomia a schimbat totul

Muntele de pietate a fost o reacție la problema creditului pe termen scurt și a împrumuturilor cu dobânzi mari, care erau practicate de către comercianți și bancheri.

Scopul principal al acestor instituții era să ofere împrumuturi cu dobânzi reduse sau fără dobândă către cei aflați în dificultate financiară, în special săracii și nevoiașii.

Prințul Harry și Meghan Markle evacuați de urgență din conacul lor „cu risc ridicat”, pe măsură ce incendiile se apropie

Horoscop 10 ianuarie 2025. Zodiile care fac schimbări importante în carieră

Practica muntelui de pietate a început în secolul al XV-lea în Italia, iar apoi s-a răspândit în alte părți ale Europei.

Cele mai cunoscute instituții de acest tip erau cele fondate de către Franciscanii din Lombardia și Dominicienii din Spania.

Aceste instituții erau menite să ofere împrumuturi cu garanții materiale, cum ar fi bijuterii, mobilă sau alte bunuri, iar dacă împrumuturile nu erau rambursate, aceste bunuri erau vândute pentru a acoperi datoria.

Deși inițial muntele de pietate a fost creat ca o alternativă etică la practicile de împrumut ale comercianților, în timp, ele au devenit mai asemănătoare cu instituțiile financiare obișnuite, iar dobânzile percepute au început să fie considerate excesive.

Muntele de pietate și-a întins tentaculele și în România

„Pe strada Sf. Ionică, în București, există o clădire majestoasă, cu mai multe etaje, de o arhitectură sobră și masivă. În această somptuoasă clădire se adăpostește oficiul umilelor drame ale micilor existențe «Muntele de pietate», cum i se zice în limbajul curent, sau «Casa privilegiată pentru împrumuturi pe amanet», cum i se zice în mod oficial.

Nu știu dacă ați observat ce luxoase sunt instituțiile cu caracter modest. […] Sistemul este următorul: cel care solicită împrumutul se prezintă la ghișeul respectiv cu obiectul pe care voiește să-l amaneteze. Un expert apreciază valoarea obiectului și acordă cam a treia parte din valoarea lui intrinsecă, drept împrumut.

Solicitantul predă obiectul și primește, odată cu suma de bani o chitanță, în care se specifică suma, dobânda și termenul împrumutului.

În mod normal proprietarul obiectului se duce la termenul fixat în chitanța, dă suma împrumutată înapoi și primește obiectul. În caz de nevoie, împrumutul se poate prelungi pe un nou termen, plătindu-se dobânda. Dacă la termenul fixat proprietarul obiectului nu se prezintă să-l ridice sau să prelungească împrumutul, după o păsuire legală, obiectul se vinde la licitație. Din suma obținută din vânzare Muntele de pietate își oprește suma împrumutată iar restul se restituie proprietarului”.

Pe aceeași stradă cu Muntele de pietate, pe trotuarul opus, funcționează camuflate în modeste maghernițe, o serie de așa zise «Case de schimb», «Case de împrumut» etc. Aceste oficii, care nu se bucură de privilejiul oficial al împrumutului pe gaj, au în schimb alte privilegii cu mult mai lucrative.

Mai întâi cumpără recipisele eliberate de Muntele de pietate, știind că valoarea reală a obiectului amanetat e cel puțin de trei ori mai mare ca acea prevăzută în recipisă, casa de schimb mai oferă o treime sau mai puțin și achiziționează obiectul, pe care-l poate retrage oricând.

După câteva zile vitrina casei de schimb se îmbogățește cu un nou articol. Majoritatea afacerilor sânt însă împrumuturile pe amanet, deghizate sub numele de «cumpărări, cu dreptul de răscumpărare» pe termen fix, după trecerea căruia obiectul, neridicat rămâne în plină posesiune a negustorului, care-l revinde, fără obligația de a restitui diferența proprietarului. Profitul îi rămâne întreg. Cazuri de răscumpărare aproape nici nu se pomenesc.

Nici nu s’ar putea răscumpăra ușor obiecte la al căror preț de cumpărare se adaugă o dobândă curentă de 240%… Sub ochii autorităților, în ironia legilor, se îngroașă rândul emulilor lui Shylock.

Și aceasta, pentru că Muntele de pietate nu’și face datoria”, se arată în articolul „Tainele Muntelui de Pietate”, de Nicolae Kirițescu, publicat în revista „Ilustrațiunea Românească,  postrivit sursei Biblioteca digitala a bucureștenilor.