De unde provine, de fapt, croissantul: Nu este din Franța, cum știai. Povestea este înrădăcinată în istoria și cultura turcească

Croissantul, unul dintre cele mai faimoase produse de patiserie la nivel mondial, are o istorie extrem de controversată. În mod obișnuit, croissantul este asociat tradiției patiseriei franceze, reprezentând o delicatesă gastronomică pufoasă și bine crescută, adesea însoțind cafeaua sau ceaiul, umplut cu diverse ingrediente precum brânză, dulceață, ciocolată sau cremă de vanilie, fiind consumat frecvent la micul dejun, alături de fructe proaspete.

Croissantul nu provine din Franța

Croissantele se fac dintr-un aluat dospit, bogat în unt, întins într-un strat subțire și apoi rulat și pliat în mai multe straturi. De fapt, tocmai această tehnică de pliere repetată este cea care le dă textura aspectul caracteristice, cu straturi distincte. La finalul anilor 70, pregătirea aluatului în laboratoare, pentru a-l cumpăra gata congelat, fiind necesar doar să-l coci în cuptor, au transformat croissant-ul într-o vedetă în bucătăria tuturor. „Croissanterie” a fost replica francezilor la fast food-ul americanilor, iar astăzi, 30–40% din ceea ce înseamnă croissant vândut în patiseriile şi brutările franţuzeşti sunt coapte din aluat congelat.

Primele legende legate de croissant datează de la asediul Vienei din 1683, când se spune că un patiser a fost martor la încercarea turcilor de a săpa un tunel sub zidurile cetății. Alertată de acesta, straja orașului a reușit să respingă atacul, prăbușind tunelul peste asediatori. În semn de triumf, patiserul a creat un produs în formă de semilună, simbolul turcilor, pentru a aduce o amintire vizuală a victoriei.

În ciuda altor povești, cea mai răspândită legendă legată de originea croissantului implică bătălia de la zidurile Vienei. În onoarea victoriei obținute, patiserii din Viena au continuat tradiția preparării produsului în formă de semilună, numindu-l „Kipfel”, termenul german pentru semilună, și ulterior, această rețetă a migrat în Franța.

O altă legendă cunoscută o implică pe Maria Antoaneta, care, potrivit tradiției, ar fi introdus croissantul în Franța după căsătoria cu regele Ludovic al XVI-lea. Cu toate acestea, există îndoieli cu privire la această poveste, dat fiind nivelul de experiență necesar pentru prepararea croissantului și lipsa mențiunilor clare în documente contemporane.

O altă variantă a legendei este asociată ofițerului austriac August Zang, care a deschis o patiserie în Paris în jurul anului 1839, inspirată de tradițiile vienezilor, și a introdus produse precum kipfel și brioșe. Aceasta a influențat patiserii francezi, iar kipfel a evoluat treptat în ceea ce cunoaștem astăzi drept croissant.

Conform unor istorici, se consideră că precursorul croissantului este acest Kipferl, documentat pentru prima dată în Austria în jurul secolului al XIII-lea. Transformarea efectivă a acestuia în croissant, anterior apariției conceptului de „viennoiseries”, ar putea fi atribuită aproximativ anului 1839. În această perioadă, August Zang, un ofițer austriac, a deschis o brutărie vieneză denumită „Boulangerie Viennoise” la adresa Richelieu 92, în Paris. Aici, erau oferite specialități vieneze, printre care Kipferl și pâinea vieneză, devenind extrem de populare și constituind o sursă de inspirație pentru capitala franceză. Varianta franceză a Kipferl-ului a primit denumirea de croissant, datorită formei sale de semilună, devenind rapid un simbol cunoscut la nivel mondial.

Vezi și: Secretul celor mai fragede croissante. Vor ieși la fel ca la restaurant

Istoria croissantului

Originea enigmatică a celebrului croissant rămâne unul dintre cele mai mari mistere culinare de-a lungul istoriei. În conformitate cu Larousse Gastronomique din 1938, se susține că deliciosul croissant a fost inițial copt în brutăriile din Budapesta în jurul anului 1686, în timpul asediului otoman asupra orașului de pe malul Dunării.

Foto: Playtech.ro

Cu toate acestea, unii istorici menționează anul 1683 și orașul Viena în această poveste. Conform legendei, turcii au încercat să pătrundă în inima orașului prin săparea de tuneluri, fiind descoperiți de brutarii care lucrau în timpul nopții. Aceștia au sunat alarma și au salvat orașul de asediu. Pentru a sărbători victoria, brutarii au creat un aluat foietaj în forma unei semilune, reprezentând emblema drapelului otoman.

Croissantul a devenit astăzi un simbol recunoscut al culturii și tradițiilor gastronomice franceze, fiind rezultatul unui proces meticulos care implică cel puțin cincizeci de parametri, precum calitatea făinii, a untului, timpul de creștere a aluatului și temperatura cuptorului.

Vezi și: Rețetă de croissante cu unt și scorțișoară. Desertul care îi va fermeca pe cei mici