Cum și-a sacrificat căsnicia o mare doamnă a scenei din România: Florica Lucian obișnuia să spună „Eu nu m-am căsătorit cu un regizor, și astfel nu am jucat în multe filme”
Florica Lucian, un nume ce poate nu mai rezonează puternic în amintirea publicului larg, a fost o prezență marcantă pe scena Teatrului „Ion Creangă” din București timp de patru decenii. Fiica celebrului interpret de muzică populară și de romanțe, Ion Luican, Florica a moștenit o sensibilitate artistică profundă, cristalizată atât în talentul său actoral, cât și în prestațiile scenice ce au fascinat nenumărate generații de copii.
Născută pe 27 martie 1946, în București, Florica și-a început călătoria în artă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, sub îndrumarea marelui profesor Costache Antoniu. După absolvire, în 1968, a fost angajată la Teatrul de Copii „Ion Creangă”, unde a devenit cunoscută pentru interpretarea personajelor din basme clasice, precum Alba ca Zăpada, Mama vitregă din „Cenușăreasa” și Zâna din „Pinnochio”. Adevărată stea pe scena teatrului pentru copii, Florica a subliniat adesea că veritabilele vedete sunt personajele, nu actorii care le întruchipează, pentru că în ochii copiilor, numele artistului este secundar față de magia personajului interpretat.
Deși a debutat în cinematografie la 18 ani, în filmul „Un surâs în plină vară” regizat de Geo Saizescu, Florica Lucian a fost limitată în cariera de film din cauza neparticipării la „jocurile” de influență din industrie. „Pe vremea aceea, soțiile regizorilor erau distribuite în multe roluri. Eu nu m-am căsătorit cu un regizor, și astfel nu am jucat în multe filme”, a explicat ea într-un interviu, dezvăluind o realitate dureroasă a lumii artistice. În ciuda acestei barriere, cariera ei teatrală a înflorit, demonstrând că pasiunea și dedicația pot compensa adesea obstacolele sistemice. Mai mult decât atât, Florica a ales să-și dedice o parte semnificativă a vieții îngrijirii părinților bolnavi, o decizie care a costat-o propriul căsniciei. Aceasta a fost o alegere de sacrificiu personal profund, prin care a demonstrat că valorile familiale și umane au avut întotdeauna prioritate pentru ea.
Florica Lucian a plecat din această lume pe 8 martie 2019, lăsând în urma sa un patrimoniu cultural bogat și multe inimi îndurerate, dar și o lecție de integritate artistică și personală. Viața și cariera ei rămân exemplare pentru oricine aspiră la autenticitate în artă și fidelitate față de propriile convingeri.