„Cum o să-i explicăm Tovarăşei ce înseamnă Homo?!”. Problemele pe care avea să le ridice filmul Secretul lui Bachus: cum a fost cenzurat

Secretul lui Bachus a făcut, la vremea sa, istorie. Și nu neaparat dintr-un singur punct de vedere.

Ca multe alte filme românești, și acesta fost cenzurat întrucât Cabinetul 2 se arăta un pic sensibil la anumite aspecte ale vieții ce se aflau într-o oarecare contradicție cu doctrina promovată de comuniști. În acest film, Ștefan Mihăilescu Brăila avea să facă senzație.

Imagine din filmul Secretul lui Bachus

Secretul lui Bachus, filmul realizat după un caz real

Secretul lui Bachus este unul dintre cele mai cunoscute filme românești, fiind, și în ziua de astăzi, urmărit de generații mai noi sau mai vechi.

Totuși, puțini sunt cei care știu că povestea își are originea într-o întâmplare adevărată.

În anul 1981, Gheorghe Ștefănescu era executat la Penitenciarul Jilava, în dosarul Vinul, fiind bănuit că ar fi fost nu neaparat un simplu gestionar al unui depozit de băuturi alcoolice pe Calea Griviței, ci un adevărat traficant și un mafiot cu o mână de fier.

Peste un an, scriitorul Titus Popovici alegea să colaboreze cu Geo Saizescu pentru a face un film inspirat din acest dosar. Evident, cu un subiect care sublinia breșele din sistemul comunist, scenariul ar fi rămas în aer dacă ar fi fost scris de altcineva, însă s-a materializat după lungi discuții, în 1982.

„Scoate un dosar gros, cu un text dactilografiat pe care, după ce-l frunzăreşte, mi-l pune în braţe , spunându-mi: «Ia-ţi scenariul tău şi umblă!» Pe prima pagină scria miercuri, 14 octombrie ’82, orele 8.00, iar pe ultima duminică, 18 octombrie, orele 22.15.

Bomba momentului despre Kate! Din păcate, nu e bine. Ce s-a anunţat acum, situaţia ia o turnură îngrijorătoare

Cum să speli corect mașina la o spălătorie self. Partea care trebuie curățată prima dată

Dactilografiind în forţă, având la dispoziţie un synopsis – plan de secvenţe beton armat, în patru zile scenariul a fost gata. Incredibil! Incredibil, dar adevărat! «In vino veritas» era un scenariu de excepţie. Firesc, urma să-l îmbogăţesc prin gând şi tăietură regizorală. Cu toate că am decis să-i schimbăm titlul (tâmpiţii ăia care veghează şi ăi mai de sus habar n-au de latinească), să-l numim, chiar înainte de bătălia aprobării, Nuntă cu dar, o directă în plexul celor care se îmbogăţeau făcând scenarii de nunţi cu dar, chiar cei din protipendada politică, lucrarea scrisă era punct ochit, punct lovit!

La rându-mi, am dezvoltat şi aprofundat în regizoral ideile-forţă ale scenariului, am inventat chiar un cotidian numit cu schepsis Atitudinea, cu care începea scenariul şi apoi filmul, când un tânăr vânzător de ziare, invitând lumea să cumpere, striga: Luaţi «Atitudinea, luaţi Atitudinea, ziar de largă responsabilitate cetăţenească! şi într-a cărui redacţie lucra şi ziaristul justiţiar Victor Mirea.

Am fixat numele mafiotului autohton care să răspundă la apelativul Nea Puiu Bumbescu, zis Bachus! Şi totodată m-am gândit să schimb din nou titlul filmului în Secretul lui Bachus. Dar Titus mi-a spus să păstrez chestia pentru mai târziu. După aprobare”, scria regizorul în lucrarea sa de doctorat, Filmul-crez estetic şi biografie artistică.

Obţinerea aprobării pentru intrarea în producţie s-a dovedit a fi un adevărat coşmar, aşa cum rezultă şi din nota publicată în Cartea Albă a Securităţii. Cel care şi-a dat girul pentru ca filmul să fie făcut, în ciuda avizului negativ dat de comisia cinematografiei, a fost chiar un Ştefănescu. Ion Traian, nimeni altul decât prim-vicepreşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste şi unul dintre apropiaţii lui Nicu Ceauşescu.

Primul tur de manivelă a fost dat în 16 mai 1983, dar tracasările au continuat. „Mi s-a sugerat, în interesul continuării filmului, că trebuie să elimin neapărat pe fiul lui Bachus, Eduard Victor, care era cartofor, curvar şi beţiv. Mă întrebam de ce. M-am consultat cu Ion Traian Ştefănescu. Mi-a răspuns aşa, cu un zâmbet în colţul gurii, stânga sus, că aluzia era prea evidentă la Nicuşor ăl mic, fiul bătrânului Ceauşescu, căruia i se mai spunea codificat Nea Puiu. Afurisit exemplar din stirpea scenariştilor acest Titus Popovici! Nu mi-a spus acest amănunt picant niciodată!“, scria Geo Saizescu, citat de Adevărul.

Imagine din filmul Secretul lui Bachus – in imagine: actorul Ștefan Mihăilescu Brăila

Secretul lui Bachus, împiedicat din cauza unui cuvânt pe care Elena Ceaușescu nu l-ar fi înțeles

Se pare că scenariul controversat a ajuns să fie spicuit de-a fir-în-păr, un simplu cuvânt fiind motiv de dispută. „Din când în când se făcea uz de expresii latineşti. Venite mai ales din gura ziaristului. Mi s-a cerut să le scot. Mi s-a spus că cei de sus, la vizionările lor particulare, s-ar putea să se supere, simţind aluzia la ignoranţa lor.

Ne-am amuzat copios la căutarea soluţiei de a înlocui o expresie folosită de o fetiţă dulce din restaurantul bucureştean Grădiniţa, trimisă de Bachus să-l ispitească pe ziarist.

Văzând că respectivul nu marşează la avansuri, ea îl întreabă: Eşti homo? Mi-a zis Ion Traian Ştefănescu: Cum o să-i explicăm, măi nene, tovarăşei de la Cabinetul 2 ce înseamnă homo?! Bine, dar măcar o expresie latinească să mai rămână în film, ce dracu. Suntem latini, nu?, i-am replicat. Una-două, fie! Şi astfel am salvat zicerea cea mai periculoasă pentru subtextul său.

Dacă o traduceau, o încurcam. Dar I.T.S, care era absolvent de Drept, s-a făcut că nu bagă de seamă vorbele pictorului din antichitate, Apelle, adresate cizmarului său, care vroia să-i judece opera: Ne sutor ultra crepidam – Cizmarul nu priveşte mai sus de sanda.

Au continuat şi hărţuielile din partea Miliţiei, cu al său sector de presă şi propagandă. Am primit chiar şi o scenă, un text, spre a fi filmat. După ce i-am citit mesajul respectiv, cu un creion roşu, bont, Titus a scris pe diagonală paginii În cur! şi a semnat, Titus Popovici“, a declarat, de asemenea, Saizescu, pentru sursa menționată anterior.

La Casa de Filme nr. 1 urmează a se realiza, fiind în faza de pregătire, filmul „Nuntă cu dar“, scenariul Titus Popovici, regia Geo Saizescu, film inspirat din cazul Ştefănescu. Scenariul peliculei este o satiră la adresa vieţii social-politice din România, vizând „moravuri şi năravuri“ actuale.

Se comentează în rândul cineaştilor că filmul va fi un record de vulgaritate, în desfăşurarea de lux şi corupţie în care sunt prezentaţi activişti de partid, vicepreşedinţi, directori de întreprinderi, ziarişti, prostituate în diverse ipostaze. Exemplu: un director îşi aducea amanta cu un avion special pe câmpul din apropierea vilei sale; preşediţti din CAP care îngroapă recoltele de porumb, trecând peste ele cu tractorul; directori care îşi petrec timpul liber în Intercontinental, înconjuraţi de prostituate.

Personajul principal este Nea Puiu, şeful şi organizatorul tuturor afacerilor, acesta corupând activişti de partid, ziarişti, persoane cu funcţii de conducere în agricultură. Fiind pus în discuţia comisiei cinematografiei, scenariul a fost respins, ca urmare a intervenţiei tov. Emilia Sonea şi Suian Pavel, activişti la CC al PCR, ulterior fiind însă aprobat de primul vicepreşedinte al C.C.E.S., tov. Traian Ştefănescu, ca urmare a intervenţiei scriitorului Titus Popovici, autorul scenariului. (A.S.R.I. Fond „D“, dosar nr. 11155, vol. 12, f. 314.) – nota Securitatea în anul 1983.