Cine a fost primul: rechinul sau copacul? Ce au descoperit cercetătorii despre prădătorul feroce
Rechinii au 450 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că au fost aici înainte de copaci.
Cât de vechi sunt rechinii
Rechinii au evoluat în urmă cu aproximativ 450 de milioane de ani. Prădătorii feroce au fost pe Pământ înaintea copacilor, într-un moment în care Saturn nu avea încă inele.
O parte din succesul lor se rezumă la flexibilitatea lor când vine vorba de condițiile de mediu, capabile să supraviețuiască într-o gamă largă de oceane și la diferite adâncimi.
„Cred că este sigur să spun că aceasta se datorează parțial pentru că rechinii sunt capabili să exploateze diferite părți ale coloanei de apă – de la oceane adânci și întunecate până la mări puțin adânci și chiar sisteme fluviale”, a spus Emma Bernard, curator al peștilor fosili la Muzeul de Istorie Naturală.
„Ei mănâncă o mare varietate de alimente, cum ar fi plancton, pești, crabi, foci și balene. Această diversitate înseamnă că rechinii ca grup au mai multe șanse de a supraviețui dacă lucrurile din oceane se schimbă”.
Ce au descoperit cercetătorii
Unul dintre cei mai longeviv rechini, rechinul din Groenlanda, pare cu siguranță preistoric. De fapt, s-a aflat doar că ei erau capabili să trăiască până la aproximativ 400 de ani datorită bombei atomice, dar cei mai timpurii rechini nu au apărut decât în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, moment în care acest grup de pești se împrăștiase deja pe Pământ de peste un an galactic.
De-a lungul existenței lor, au căpătat niște morfologii destul de ciuate, de la bizarul Helicoprion cu dinți spiralați, la megalodonul puternic cu sânge cald.
Încă găsim rămășițele lor străvechi în întreaga lume. Unele dintre specimene sunt destul de remarcabile.
În cei aproximativ 450 de milioane de ani în care au trebuit să se stabilească, rechinii au dezvăluit niște comportamente destul de neobișnuite. În 2022, filmările au surprins un rechin plimbându-se pe uscat de parcă nu era mare lucru. Se știe că cel puțin nouă specii de rechini își folosesc aripioarele pentru a se deplasa în ape puțin adânci, iar unii dintre ei fac excursii scurte în întregime pe uscat.