Cel mai „bătrân” creier din lume: Are mai bine de 12.000 de ani, explicația cercetătorilor

Creierele noastre au consistența destul moale, și, deși acest fapt poate fi dezgustător, face găsirea exemplarelor conservate natural care datează de mii de ani să fie și mai fascinantă.

În trecut, s-a crezut că acestea este incredibil de rar să găsești un creier conservat bine, dar noi cercetări pun la îndoială ideea că creierul nu are capacitatea de a se conserva bine.

Mai bine de 4.000 de creiere conservate „ca la carte”

Peste 4.000 de creiere umane conservate au fost incluse într-un arhivă globală asamblată de o echipă condusă de candidata la doctorat NERC, Alexandra Morton-Hayward, de la Colegiul Merton al Universității Oxford, Departamentul de Științe ale Pământului.

Creierele au fost recuperate de pe șase continente, multe datând de acum aproximativ 12.000 de ani și aparținând unor persoane din toate categoriile sociale, de la exploratori arctici, la călugări europeni, și chiar membri ai familiilor regale din Egipt și Coreea.

Crin Antonescu își suspendă candidatura la prezidențiale: „Nu dau înapoi, dar vreau seriozitate și onoare”

Familia regală este în doliu. Fiul vitreg al fostei bone a prinților William și Harry, printre victimele atacului din New Orleans

Poate cel mai curios a fost un subgrup de peste 1.300 de creiere care au fost singurele țesuturi moi care au supraviețuit printre rămășițele scheletice.

Astfel de excepții au fost găsite în morminte îmbibate cu apă, epave scufundate și bălți calde, unde Morton-Hayward spune că ar fi șocant să găsești orice fel de țesut moale. Și totuși, acolo se aflau creierele antice.

Cum de au reușit aceste creiere să reziste atâta amar de vreme

Aceste creiere vechi reprezintă și cele mai vechi din arhivă, unele datând de până în ultima perioadă glaciară. Explicația ar putea fi legată de mediu sau de biochimia unică a creierului, dar pentru a afla mai multe va fi necesară o investigație suplimentară.

Deocamdată, poate că aceste descoperiri reprezintă un semnal de alarmă că este timpul să începem să privim corpul uman și rămășițele noastre în descompunere într-un mod mai puțin binar.

De exemplu, în mod convențional, ne gândim la creier ca fiind inevitabil rapid de lichefiat, dar acest registru nou compilat de peste 4.000 de creiere umane demonstrează clar contrariul și mai degrabă arată că, în anumite circumstanțe, este ultimul care se descompune.

Țesutul cerebral viu este roz, întocmai cărnii crude, dar dacă îi dai câteva mii de ani, povestea este cu totul alta.