Cea mai veche locuință descoperită pe teritoriul României: construită de vânătorii de mamuți

Locuința cea mai veche descoperită pe teritoriul României datează din perioada paleolitică, având o vechime de peste 120.000 de ani. Această structură a fost construită de vânătorii de mamuți din acea epocă și este păstrată în prezent la Muzeul Județean din Botoșani.

Descoperirea și importanța arheologică

Teritoriul de astăzi al României a fost locuit de hominizi încă de acum 1.2 milioane de ani. De-a lungul timpului, aceștia au locuit în peșteri sau în adăposturi improvizate, despre care se cunosc puține detalii. Totuși, o descoperire fenomenală din județul Botoșani, făcută acum mai bine de șase decenii, a oferit indicii prețioase privind modul în care hominizii paleolitici își construiau adăposturile.

Această locuință, descoperită în localitatea Ripiceni pe malurile Prutului, a fost identificată ca fiind cea mai veche locuință cunoscută de pe teritoriul României. Ea a fost găsită de un colectiv de cercetare condus de reputatul arheolog Alexandru Păunescu, care a deschis șantierul de la Ripiceni-Izvor în urma numeroaselor descoperiri de unelte paleolitice în zonă.

Caracteristicile locuinței

Locuința, veche de 120.000 de ani, era o construcție paleolitică din fildeși și oase de mamut, peste care erau întinse piei de mamut pentru a proteja locuitorii de vânturile puternice. Locuința era, practic, un paravan, cu pereți de circa 1,60-2,00 metri înălțime, formați din oase mari, fildeși de mamut și, probabil, bețe groase de conifere fixate la bază cu pietre de calcar, pământ și molari de mamut. Acești pereți erau acoperiți cu piei de animale, oferind o bună protecție împotriva intemperiilor.

Casă de vânzare în România la doar 4000 de euro, are toate utilitățile. Localitatea unde te poți retrage la bătrânețe, e la mică distanță de oraș

Fiica Elenei Udrea împlinește 6 ani. Mesajul dureros al mamei ei din spatele gratiilor: “Lacrimile de suferință de până acum să se transforme în lacrimi de fericire”

Ceea ce mai rămăsese din această locuință a fost dus la Muzeul Județean de Istorie din Botoșani, unde a fost realizată și o reconstituire grafică. Din păcate, locul descoperirii nu mai poate fi cercetat arheologic, fiind inundat după amenajarea barajului de la Stânca Costești.

Un posibil templu preistoric a fost descoperit pe un șantier arheologic din localitatea Ripiceni. (Foto: Informația Zilei/ Botoșani)

Viața neanderthalienilor și importanța vânătorii de mamuți

Acum 120.000 de ani, malurile Prutului și județul Botoșani făceau parte din uriașele întinderi ale câmpiilor de loess, cu un climat rece și o faună dominată de mamuții lânoși. Oamenii de Neanderthal erau prădători perfect adaptați acestui mediu ostil, urmând turmele de mamuți, care le asigurau hrană, adăposturi, îmbrăcăminte și unelte.

Neanderthalienii de la Ripiceni foloseau sulița pentru vânătoare, dovada fiind numeroasele vârfuri foliacee și alte bifaciale descoperite în zonă. Pentru prinderea mamuților, aceștia foloseau gropi capcană, imobilizând animalele și eliminând astfel riscurile mari ale vânătorii.

Cultura și ritualurile

Se pare că neanderthalienii de la Ripiceni aveau un cult pentru mamut, venerând acest animal uriaș care le asigura supraviețuirea în timpul iernilor dure. În interiorul locuinței-paravan, s-a descoperit o groapă semicirculară în care se aflau trei bulgări mari de silex, craniul spart al unui mamut, vertebre și o piatră de calcar, sugerând existența unui altar.

Tot în această regiune se află și o peșteră calcaroasă, care ar fi servit ca adăpost pentru oamenii de Neanderthal. Aceștia erau experți în vânătoarea de mamuți și foloseau pieile și oasele acestora pentru a-și construi adăposturile, protejându-se astfel de condițiile meteorologice extreme.

În concluzie, cea mai veche locuință descoperită pe teritoriul României ne oferă o privire fascinantă asupra vieții și culturii hominizilor paleolitici. Descoperirea de la Ripiceni ne ajută să înțelegem mai bine adaptarea lor la un mediu ostil și ingeniozitatea de care dădeau dovadă în construirea adăposturilor, fiind o mărturie impresionantă a trecutului nostru îndepărtat.