Cât de veche este limba română? Lingviștii demontează miturile despre vechimea limbii române

În spațiul public românesc, a apărut recent o afirmație virală care susține că limba română ar avea o vechime de aproximativ 1700 de ani. Conform acestei teorii, după retragerea aureliană din 271, populația rămasă în Dacia ar fi continuat să vorbească latina, care s-ar fi transformat treptat în limba română pe care o cunoaștem astăzi. Această ipoteză, deși atrăgătoare din punct de vedere naționalist, este contestată de specialiștii în lingvistică și istorie, care susțin că procesul de formare al limbii române este mult mai complex și mai târziu în timp.

Lingviștii demontează miturile despre vechimea limbii române

Lingviștii atrag atenția că instrumentele științifice pe care le folosesc pentru a data formarea limbilor sunt mai puțin precise decât cele istorice, dar suficient de relevante pentru a clarifica anumite dubii. De exemplu, evoluția morfologiei și a lexicului ne oferă indicii clare despre momentul în care limba română începe să se separe de celelalte limbi romanice.

Un aspect important este pierderea literei „-s” final din cuvintele românești, un fenomen observat și în italiană, dar nu în alte limbi romanice precum franceza sau spaniola. Acest detaliu, împreună cu alte schimbări fonetice și morfologice, sugerează că româna și italiana fac parte dintr-un grup distinct de limbi romanice, denumit adesea „italic”. Această separare lingvistică nu apare înainte de anul 500-550 d.Hr., ceea ce indică faptul că procesul de formare a limbii române este unul de durată și influențat de multiple migrații și schimbări politice în regiune.

Evoluția lexicului și formarea limbii române

Analiza lexicului limbii române oferă, de asemenea, indicii importante despre evoluția acesteia. De exemplu, cuvinte precum „sâmbătă” și „duminică” apar în vocabularul creștin după anul 400 d.Hr., atunci când creștinismul devine religia predominantă în Imperiul Roman. Alte cuvinte, precum „oaste” și „a încăleca”, apar și ele târziu, după anul 500, odată cu dispariția armatei romane și invaziile popoarelor germanice.

Viktor Orban amenință că va trimite migranți la Bruxelles dacă granițele nu sunt închise

Zahărul vanilat nu este doar pentru prăjituri. 8 moduri în care îl poți folosi toamna în grădină

Un alt exemplu relevant este cuvântul „sat”, derivat din termenul latin „fossatum”, care inițial însemna „șanț între două tabere militare” și care a căpătat sensul de „localitate fortificată” abia după anul 555, odată cu programul de fortificare al împăratului Iustinian. Această evoluție lexicografică demonstrează că limba română nu s-a format din latina vorbită în Dacia imediat după retragerea aureliană, ci a trecut printr-un proces complex de influențe și adaptări până să ajungă la forma actuală.

În concluzie, limba română, ca și celelalte limbi romanice, a început să se diferențieze semnificativ de latina clasică în perioada 600-700 d.Hr. Procesul de formare al limbii române a fost influențat de multiple evenimente istorice, inclusiv invaziile barbare și migrațiile populațiilor germanice și slave. Deși ideea că româna ar fi o limbă „veche de 1700 de ani” este atractivă dintr-o perspectivă naționalistă, datele lingvistice și istorice sugerează o realitate mult mai nuanțată și mai târzie pentru apariția acestei limbi.