Vlad Țepeș își justifică supranumele de Dracula. Descoperirea fascinantă a cercetătorilor despre fostul voievod al Țării Românești, studiul a fost făcut pe scrisorile trimise de acesta
Vlad Țepeș a intrat în conștiința publicului larg prin renumele adus de cartea lui Bram Stocker, „Dracula”, apărută în 1897 și care i-a creat nedreapta, dar populara reputație de vampir. Dincolo de aberațiile acestei legende creată de carte și de filmele făcute după ea, un studiu recent a dezvăluit un amănunt incredibil despre fostul voievod al Țării Românești ce s-ar putea să ne pună pe gânduri.
Vlad Țepeș își justifică supranumele de Dracula
O analiză chimică a scrisorilor legendarului domnitor al Țării Românești din secolul al XV-lea ar putea să ofere o dovadă neașteptată în privința reputației acestuia de vampir.
Cercetătorii au analizat urmele lăsate pe hârtia folosită de Vlad Țepeș și au descoperit că acesta ar fi plâns cu… lacrimi de sânge.
Acest lucru s-ar putea datora unei afecțiuni cunoscută drept hemolacrie și se caracterizează prin prezența sângelui în lacrimi.
„Din cunoștințele noastre este pentru prima oară când este dusă la bun sfârșit o asemenea cercetare și ne-a ajutat să aducem la lumină starea de sănătate a lui Vlad Țepeș”, a spus conducătorul studiului publicat în Analytical Chemistry, chimistul Maria Gaetana Giovanna Pittalà, de la Universitatea din Catania, Italia.
Analiza scrisorilor a mai dezvăluit și posibile afecțiuni ale pielii și sistemului respirator al fostului voievod, ce a domnit în mai multe rânduri, 1448, 1456-1462 și 1476, anul morții sale.
Descoperirea fascinantă a cercetătorilor despre fostul voievod al Țării Românești
Vlad Drăculea, cunoscut mai ales ca Vlad Țepeș, a fost una dintre figurile marcante din istoria Europei. Realizările sale ca domnitor al Țării Românești au devenit aproape mitice, mai ales pedepsele crude, sângeroase, pe care le aplica inamicilor, dintre care, firește, se detașează trasul în țeapă ce i-a adus și porecla transformată, ulterior, în nume.
Numărul exact al victimelor sale este necunoscut, dar estimările le situează la peste 80.000, dintre care circa 20.000 ți-au găsit sfârșitul fiind trase în țeapă.
Deși viața și faptele sale sunt destul de bine documentate, iar în destule cazuri mult exagerate, există detalii pe care încă nu le cunoșteam. Dar Pittalà și colegii săi s-ar putea să fi găsit o metodă pentru a dezvălui mai multe amănunte, studiind obiectele pe care Țepeș le-a atins. Mai precis, scrisorile pe care însuși domnitorul le-a scris.
Scrisorile sunt, în general, o adevărată comoară pentru istorici datorită urmelor biologice pe care le pot păstra despre autorul ei: molecule și proteine ce s-au putut transfera prin atingerea umană.
Dar analiza unor scrisori vechi de peste 500 de ani le poate deteriora grav, ceea ce nu este de dorit. Dar descoperirea recentă a unei pelicule speciale din acetat de etilenă-vinil, tratat cu ioni și rășini ce resping apa a oferit o metodă mult mai sigură de analiză a hărtiei și țesăturilor vechi.
Aplicată pe orice tip de material, pelicula este capabilă să extragă proteinele și moleculele din acesta fără să-i deterioreze suprafața. Cercetătorii au folosit pelicula respectivă pe trei scrisori ale lui Vlad Țepeș, una din 1457, iar alte două din 1475 și au analizat datele cu ajutorul unui spectometru.
Astfel, ei au descoperit mii de peptide și proteine pe suprafața scrisorilor și s-au concentrat pe cele legate de biologia umană; deoarece multe persoane au intrat în contact cu scrisorile de-a lungul secolelor, doar urmele biologice umane se degradează cel mai mult.
Studiul a fost făcut pe scrisorile trimise de acesta
Rezultatele au fost, cu adevărat, neașteptate. Două dintre proteinele găsite au indicat o tulburare respiratorie genetică ce a dus la afecțiuni ale plămânilor și infecții ale sinusurilor. De asemenea, au găsit peptide aparținând proteinelor asociate cu procese inflamatorii. Puse laolaltă, acestea au sugerat probleme ale pielii și ale sistemului respirator.
Dar cea mai șocantă descoperire a fost reprezentată de peptidele asociate cu proteine din retină și lacrimi, plus proteine de sânge. Există mărturii, spun cercetătorii, că Țepeș plângea cu lacrimi de sânge, iar amănuntul a fost popularizat prin reprezentările artistice ficționale ale lui Dracula. Acum, se pare că aceste zvonuri aveau un sâmbure de adevăr.
„Datele analizate ne-au arătat că Țepeș a suferit, cel puțin în ultimii ani de viață, de o afecțiune numită hemolacrie, de aceea lacrimile sale puteau conține sânge”, au scris cercetătorii.
Dar analiza scrisorilor a dezvăluit și informații interesante despre viața în Valahia secolului al XV-lea, acestea fiind pline și de mii de peptide provenite de la bacterii, ciuperci, insecte sau plante.
Majoritatea bacteriilor, de exemplu, formează o parte normală din flora intestinală, dar unele au indicat infecții intestinale și ale tractului urinar. Altele au fost asociate cu Yersinia pestis, bacteria ce cauzează ciuma bubonică, supranumită și „Moartea neagră” și care a răpus milioane de oameni în Evul Mediu.