„Tristețea lui Dumnezeu”, în satele românești. Blestemele bisericuțelor din lemn, uitate de lume VIDEO

Bisericile de lemn, din România, sunt adevărate comori ale patrimoniului cultural și religios al țării.

Aceste construcții splendide au servit drept centre spirituale pentru comunități timp de secole, iar în jurul lor s-au strâns numeroase legende și povești mai mult sau mai puțin adevărate, după cum vei vedea în exemplele de mai jos.

Vezi și: Legenda copilului de pe cea mai vizitată biserică din România. Ce înseamnă statuia de pe Biserica Neagră

Biserica de lemn din Grohot

Biserica din Grohot

Satul Grohot este atestat documentar încă din anul 1733, având o existență de aproape 300 de ani, în care biserica de lemn a reprezentat sursa credinței pentru aproximativ 600 de suflete ce locuiesc în zonă.

Planta aromatică pe care trebuie să o plantezi lângă roșii ca să fie mult mai dulci și mai gustoase. Le schimbă complet gustul

Eclipsa totală de Lună în Fecioară: Ce schimbări aduce „Luna sângerie” pe 14 martie

În 1849, ungurii au incendiat biserica și au comis masacru în sat. Legenda spune că doi săteni, Pavel Iacob și Balog Iacob, împreună cu preotul Gheorghe Roman de atunci, au murit luptând cu armele în mână pentru credința moților, încercând să apere lăcașul de cult.

Cu răbdare și eforturi susținute, moții au strâns resurse financiare și au muncit în mod voluntar pentru a reconstrui biserica. În 1927, aceasta a fost tencuită, iar în 1984 a fost supusă unei reparații complete, care a inclus tencuiala și pictura murală atât în interior, cât și în exterior, realizate de zugravul Mihai Gabor din Gura Humorului.

Astăzi, clădirea a fost uitată și lăsată în paragină, acoperită de geamuri termopan, beton și tablă, devenind pradă mistreților și naturii.

Vezi și: Locul din România unde este o biserică unică în lume. Mulți turiști ajung aici

Biserica din Tomnatec

Biserica din Tomnatec

Satul Tomnatec a fost cândva o comunitate mare și prosperă, numărând aproximativ 2.000 de locuitori. Aici trăiau meșteri pricepuți, inclusiv tâmplari, fierari și rotari. Satul avea chiar două biserici, deși se spune că astăzi mai există doar una dintre ele. Totuși, totul părea mai mult o legendă, deoarece nimeni nu se aventurase să vadă cu ochii lor ce a mai rămas acolo, și nimeni nu știa cum să ajungă la acest loc.

Misterul a fost elucidat în cele din urmă de către fostul învățător din Bulzești, Lucian Acxente, în cadrull unui material semnat de FormulaAS. „Satul Tomnatec, după cum am aflat și eu dintr-o monografie veche, a avut aproximativ două mii de locuitori. Cu toate acestea, viața în zonă, în munte, a fost atât de dificilă încât, treptat, moții au coborât în oraș sau în satele din vale.

Comunismul i-a și dezrădăcinat, forțându-i să lucreze în fabrici și să adopte un stil de viață modern. Nu cred că a mai rămas mare lucru din acest sat. Știu că clopotele bisericii au fost mutate la una dintre bisericile din Bulzești.

Cu toate acestea, nu sunt sigur ce s-a întâmplat cu icoanele împărătești; poate au ajuns la muzeu, în Brad, sau poate la Crișcior este o tragedie să pierdem aceste obiecte, mai ales că Tomnatec, chiar dacă izolat, are o istorie bogată a moților noștri.

Se spune că acolo exista cea mai veche biserică din regiunea Bulzeștilor, posibil datând încă din secolul al XV-lea. Dar dincolo de cifre și ani, moții din zona Bulzești-Tomnatec au jucat un rol crucial în istoria României.

Ei și-au dat viața pentru țara lor, luptând împotriva lui Bukow, care a demolat biserici, și au fost implicați în răscoala lui Horia și, ulterior, în armata lui Avram Iancu.

Aceste sate au plătit un tribut greu, pierzând sute de vieți pentru credința și libertatea lor. Chiar dacă nu sunt moț, pentru România este o mare tragedie să vadă dispariția acestor sate și a bisericilor de lemn, care reprezintă identitatea și sufletul nostru”, a declarat Lucian Acxente, potrivit sursei menționate mai devreme.

Vezi și: Ce secrete are Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România. Ce se știe despre adepții ei, de fapt