Planeta pe care a găsit-o un astrofizician ar putea distruge viața de pe Pământ
În unele dintre simulări, planeta ne-ar putea scoate în întregime din sistemul solar.
Un nou experiment a analizat efectul catastrofal pe care o planetă ipotetică ar l-ar avea asupra sistemului solar și Pământului.
În sistemul nostru solar, există un decalaj mare ca mărime între planetele terestre (planetele stâncoase, precum Pământul și Marte) și cel mai mic dintre giganții de gheață, Neptun. Nu este cazul în alte sisteme solare, unde super-pământurile (o clasă de planete care sunt mai masive decât Pământul, dar mai mici decât Neptun) sunt abundente. De fapt, după unele estimări, acestea sunt cel mai frecvent tip de exoplanete din galaxia noastră.
Planeta distrugătoare
Astrofizicianul de la Universitatea din California, Stephen Kane, a dorit să studieze efectul pe care un super-pământ l-ar avea asupra propriului nostru sistem solar, plasat în decalajul mare dintre Marte și Jupiter. Kane a efectuat simulări pe calculator din acest scenariu, variând masa și locația planetei ipotetice.
Pe scurt, el a descoperit că, dacă propriul nostru sistem solar ar avea un super-pământ, s-ar putea să nu fim în preajmă să remarcăm acest lucru.
„Această planetă fictivă este suficientă pentru a destabiliza orice altceva”, a spus Kane, într -un comunicat de presă.
„Deși Jupiter și Saturn experimentează perturbații orbitale relativ mici”, scrie Kane în studiu, „momentul unghiular transferat către giganții de gheață poate duce la expulzarea lor din sistem, în locațiile cheie de rezonanță ale planetei suplimentare”.
De asemenea, într-o simulare în care super-pământul era de șapte ori mai mare decât masa Pământului nostru, pământul este aruncat efectiv din sistemul solar.
„Mercur este, de asemenea, evacuat relativ devreme, ca răspuns la interacțiunile cu Venus și Pământ”, a scris Kane.
Așadar, treptat, orbitele lui Venus și Pământului vor „duce la întâlniri catastrofale” între planete.
„În consecință, atât Venus, cât și Pământul sunt eliminate din sistemul solar în perioada de 8–9 milioane de ani, după începerea simulării”.