Manuscrisul Codex Aureus din Alba Iulia, scris cu litere de aur: ce mistere ascunde cartea de 10 miliarde de dolari păstrată bine

Codex Aureus este cunoscut și sub numele de Evangheliarul de la Lorsch, după numele mănăstirii Lorsch, situată în Germania. Printre cele zece manuscrise de la curtea împăratului Carol cel Mare care au fost incluse joi, 18 mai 2023, în registrul „Memoria Lumii” al UNESCO, se numără și celebrul manuscris Codex Aureus, aflat la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, scris cu litere de aur.

În catalogul bibliotecii de manuscrise rare, aflată în mănăstire, este înregistrat sub denumirea: Evanghelium pictum cum auro habens tabulas eburneas (Evanghelie pictată cu aur având legătură din tăblițe de fildeș). Acest vechi manuscris latin a fost realizat din porunca împăratului Carol cel Mare (742-814).

Decizia de includere în lista internațională „Memoria lumii” a fost anunțată joi de UNESCO, după consultări la Paris. Cele mai multe dintre ele conțin textul latin al celor patru Evanghelii, sunt scrise cu cerneală de aur și prezintă portretele evangheliștilor.

Manuscrisul Codex Aureus conține imaginea lui Iisus Hristos

În anul 806 împăratul, încheind expedițiile militare de cucerire, s-a dedicat proiectelor culturale, ajutat de mari intelectuali ai epocii. La curtea imperială din Aachen a întemeiat Schola Palatina, unde se studia gramatica, retorica, greaca, muzica și scrierea caligrafică. La îndemnul savantului Alcuin a reformat lectura textelor bisericești și a impus transcrierea în formă artistică a cărților religioase și juridice. Influența Orientului creștin de inspirație grecească, zis și bizantin, îmbinat cu Occidentul creștin de inspirație anglo-saxonă și-a pus amprenta pe specificul național franc de la curtea lui Carol cel Mare. În această înflorire culturală vechile mănăstiri din jurul Rinului (ca Luxeuil, Corbie, Tours, Reichenau, Abația Sankt Gallen, Lorsch, Reims, Aachen, etc) și-au organizat scriptorii dedicate copierii manuscriselor valoroase. Carol cel Mare și-a creat o bibliotecă alcătuită din cele mai frumoase manuscrise și a dăruit multe altele. În testamentul întocmit de el în 811, prevedea vânzarea cărților din biblioteca personală iar sumele „să fie împărțite săracilor”.

Calitatea aerului din Capitală s-a înrăutățit considerabil. Principala sursă de poluare

Cum arăta în tinerețe Angelina Jolie. Imagini de colecție cu celebra actriță

Manuscrisul Codex Aureus

De aceea există până astăzi în muzee și biblioteci numeroase manuscrise carolingiene, unul dintre ele fiind Codex aureus. Acesta este scris pe foi fine de pergament cu litere de aur, de unde și numele de Codicele de aur. Din cele 476 de pagini (recte 238 foi), 455 sunt ornamentate.

Textul manuscrisului are 238 foi conținând evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan din Noul Testament. Mai exact, manuscrisul conține: majuscule ornate, la început de text; chenare, într-o largă paletă cromatică cu decor luxuriant care încadrează textul scris pe două coloane; portretele celor patru evangheliști, la începutul fiecărei evanghelii; tabloul genealogiei celor trei seminții precedente nașterii lui Iisus; imaginea lui Iisus Cristos, denumită în tratatele de specialitate Majestas Domini; cele 12 pagini conținând canoane liturgice ale evangheliilor.

Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia deține prima parte a evangheliarului (respectiv evangheliile lui Matei și Marcu), 111 foi, iar cealaltă parte cu evangheliile lui Luca și Ioan (124 foi) se află în proprietatea Bibliotecii Apostolice Vaticane din Roma (Pal. lat. 50). Coperțile 1 și 4, lucrate în plăcuțe de fildeș, se află la Victoria and Albert Museum din Londra și la Muzeele Vaticane din Roma.

Așadar, acest manuscris, de o valoare științifică și artistică unică, este dezmembrat în patru părți, care se află în trei țări. Acest „dezastru” s-a produs datorită următoarelor fapte: din anul 820 manuscrisul s-a aflat la Mănăstirea Lorsch. În anul 1556, principele Otto-Henric al Palatinatului a preluat manuscrisul în propria-i bibliotecă din Heidelberg.Apoi, în anul 1622, în timpul Războiului de 30 de ani, orașul Heidelberg a fost asediat, biblioteca ajungând forțat la principele Bavariei, Maximilian, care a dăruit-o papei Grigore al XV-lea.

Legenda spune că un soldat a rupt manuscrisul în două, în vederea comercializării. Fragmentul I a fost găsit la Viena, în biblioteca arhiepiscopului Christoph Anton Migazzi, cardinalul orașului și, fragmentul II, la biblioteca Vaticanului. În anul 1785 Ignațiu Batthyany, episcopul Transilvaniei, a cumpărat „aere parato” (cu banii jos) întreaga bibliotecă a cardinalului.