Înainte de Urzica, a fost Furnica și Zeflemeaua: povestea celui mai ghiduș gazetar român, George Ranetti [VIDEO]

George Ranetti, talentatul umorist român, a văzut lumina zilei în data de 18 octombrie 1875, în orașul Mizil.

Acest oraș a fost adesea subiectul umorului său, o ironie ce mereu se amesteca cu o notă subtilă de afecțiune, după cum a scris Mihu Dragomir în prefața volumului Versuri, apărut în cadrul colecției Biblioteca pentru Toți în toamna anului 1956.

Vezi și: Prima femeie ziarist din România era „oacheșă, nu chiar frumoasă, dar cu nurii unei meridionale, expresivă, pasionată, artistă”. Cine a fost Maria Rosetti

Ce religie are Ileana Sterp, sora lui Culiță și a lui Iancu. Puțini știu acest detaliu

Noua țeapă cu varza. Zeci de români, înșelați. Cum funcționează noua escrocherie: “Am plătit 60 de kilograme și am primit de fapt 30”

George Ranetti, veșnicul îndrăgostit de umor

Fiul avocatului stagiar Matheiu Vasile Ranete și al Elenei (născută Ioachimescu), viitorul ziarist avea să urmeze cursurile Liceului Petru și Pavel, din Ploiești, în această perioadă citind avid și începând să publice încă din clasa a VII-a în revista Adevărul literar, condusă atunci de Tony Bacalbaşa.

Când a sosit momentul să studieze Dreptul la București, Ranetti a ales să renunțe la facultate după câteva examene, nefiind capabil să se desprindă de marea lui pasiune: publicistica.

A debutat în arta epigramei în paginile publicației Lupta a lui George Panu și a colaborat cu Tony Bacalbașa la revista Moș Teacă, iar ulterior, din 1901, a devenit parte din echipa seriei a doua a publicației Moftul român.

George Ranetti a devenit cunoscut datorită revistei Furnica, care a fost lansată pe 19 septembrie 1904. Acestă publicație a fost fondată în colaborare cu Nae D. Ţăranu, un profesor de educație fizică în învățământul secundar.

Pe parcursul a aproape un sfert de secol, perioada în care a condus revista, aceasta a atins un tiraj de 20.000 de exemplare pe săptămână. George Ranetti, cunoscutul pamfletar, a contribuit în fiecare număr al revistei cu un articol de fond, câteva poezii și două-trei pagini de proză.

Vezi și: Gigantul jurnalistic care începe să folosească inteligența artificială, în loc de jurnaliști: cum va scrie știri AI

George Ranetti – imagine de arhivă

La moartea sa, mulți au fost cei care i-au dus dorul

George Ranetti în data de 2 mai 1928, la vârsta de numai 52 de ani. Ziarul Universul scria la acel moment:

„Dureroasă pierdere: George Ranetti nu mai este. O scurtă suferinţă l-a răpus prea devreme pe acest iscusit ziarist şi foarte apreciat scriitor umoristic. El n-a împins niciodată ironia până la sarcasm şi nici n-a confundat stilul pamfletar literar cu stilul trivializat.

În timpul neutralităţii, Ranetti a publicat o serie de articole pline de observaţiuni judicioase în „Epoca“, în favoarea intervenţiei României în război alături de aliaţi şi, la Iaşi, a fost unul din cei mai conştiincioşi şi însufleţiţi colaboratori ai ziarului „România“. În 1920 a scris versuri pentru un marş eroic.

Fire generoasă, întrucâtva boem, spirit cultivat şi oricând dispus la concesiuni în discuţii, caracter nobil, G. Ranetti, a fost nu numai un ziarist merituos, un scriitor umoristic de primul ordin, plin de talent şi de spirit sănătos, dar şi un “causeur” admirabil!

A fost un colaborator preţios şi constant al revistei „Furnica” şi a publicat un volum de „Fabule” în „Biblioteca pentru toţi”. Pe scena Teatrului Naţional s-au reprezentat cu un remarcabil succes, înainte de război, două comedii scrise de Ranetti: „Romeo şi Julieta la Mizil” şi „Săracul Dumitrescu…”

Direcţia Teatrului Naţional ar putea, ca un omagiu adus memoriei celui dispărut atât de timpuriu din mijlocul nostrum, să reprezinte ambele comedii care nu sunt cunoscute de generaţiile din urmă.

În ultimii ani G. Ranetti a colaborat şi la ziarul nostru. Regretăm profund moartea acestui distins scriitor și ziarist, care a cinstit presa românească”, scria Ziarul Universul, imediat după moartea sa prematură.

Vezi și: Viitorul jurnalismului ar putea consta în realitatea virtuală