FOTO Cu mult înainte de piramide, așa arătau oamenii din Egipt: reconstrucții faciale ale unui om de acum 30.000 de ani

Acesta este chipul unui om care a trăit în urmă cu aproximativ 30.000 de ani în Valea Nilului, Egipt.

Privește fața unui om care a trăit în Egipt cu mii de ani înainte ca piramidele să se ridice pentru prima dată. Un proiect recent a creat reconstrucții faciale din rămășițele unui om vechi de 30.000 de ani, descoperite în Valea Nilului, oferind o imagine profund personală a Egiptului preistoric.

Reconstrucțiile faciale au fost realizate de arheologii Moacir Elias Santos și designerul 3D Cícero Moraes, ambii din Brazilia. Perechea și-a bazat munca pe un schelet aproape complet care a fost găsit în situl egiptean preistoric Nazlet Khater 2, în 1980.

Scheletul aparținea unui bărbat tânăr, probabil la sfârșitul adolescenței sau de vreo douăzeci de ani, de ascendență africană, care avea o înălțime de aproximativ 165 de centimetri.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Primele încercări de a stabili o dată a scheletui au căzut, din cauza calității oaselor foarte fragmentate și a nivelului relativ de bază al tehnologiei de datare cu radiocarbon, disponibilă la începutul anilor 1980. Din fericire, lângă cadavru a fost găsit un topor de piatră, care a fost datat acum 35.000 de ani.

Cum arătau oamenii din Egiptul preistoric

Lucrarea notează că craniul poate fi considerat „modern”, sugerând că acest tip avea potențialul de a avea abilități cognitive similare cu oamenii din zilele noastre. Cu toate acestea, ei observă că rămășițele prezintă unele caracteristici „arhaice”, în special o falcă mai mare în comparație cu Homo sapiens din zilele noastre.

După captarea formei craniului, părțile lipsă ale rămășițelor au fost apoi reunite folosind o serie de tehnici științifice. Odată ce a fost realizată o aproximare completă a craniului, ei au trebuit să stabilească unde și cum s-ar așeza țesutul moale pe craniul lor.

Actul de reconstrucție facială folosind doar un craniu nu este o știință exactă, așa că este nevoie de o licență artistică. Acest lucru se datorează faptului că forma craniului poate oferi doar perspective limitate asupra modului în care țesuturile moi, cum ar fi mușchii și grăsimea, ar apărea pe fața unei persoane.

Etapele finale ale aproximării faciale. Credit imagine: Moacir Elias Santos/Cícero Moraes (CC BY 4.0)

Ca atare, duo-ul a creat două imagini finale: „una mai obiectivă și științifică și cealaltă mai subiectivă și artistică”. În timp ce imaginea „științifică” este, mai degrabă, un bust dur, exemplul „artistic” prezintă păr, o barbă ușoară și ochi expresivi.

„Deși conține elemente speculative despre aspectul individului, fiind o lucrare care va fi prezentată publicului larg, oferă elementele necesare unei umanizări complete, foarte greu de realizat doar cu expunerea craniului”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.

Acest bărbat ar fi trăit un stil de viață de vânător-culegător, înarmat doar cu unelte de piatră. Abia în 6000 î.Hr., la aproximativ 25.000 de ani după ce a trăit acest tip, au început să apară așezări permanente în tot Egiptul.