Există o diferență între creierul bărbaților și cel al femeilor? Ce spun neorologii și ultimele cercetări
Întrebarea dacă există o diferență tangibilă între creierul bărbaților și cel al femeilor a fost mult timp un subiect de intrigi și certare în domeniul neuroștiinței. Istoria acestei dezbateri este plină de noțiuni greșite, cercetări părtinitoare și prejudecăți societale.
Deși există unele diferențe, profunditatea acestor disparități rămâne un puzzle complex. Adevărata întrebare, totuși, este dacă aceste diferențe contează cu adevărat în înțelegerea cunoașterii și comportamentului uman.
Rădăcinile acestei dezbateri pot fi urmărite încă din secolul al XIX-lea, o perioadă marcată de ascensiunea femeilor care pledează pentru drepturi mai mari și incluziune în societate. După cum subliniază cercetătorul în neuroștiință Gina Rippon în cartea ei, „Creierul cu gen”, această epocă a cunoscut o creștere a încercărilor de a valida științific inferioritatea percepută a femeilor. Craniologia, o practică pseudo-științifică care leagă dimensiunea creierului de inteligență, a câștigat proeminență în această perioadă. Cu toate acestea, în cele din urmă s-a prăbușit sub controlul matematicienilor care au expus metodologii defecte și date părtinitoare.
În ciuda dezmințirii craniologiei, au persistat încercările ulterioare de a dovedi diferențele inerente între creierul masculin și cel feminin. Afirmația lui Edward H. Clarke că educarea femeilor ca bărbații ar putea duce la tulburări neuronale exemplifica stereotipurile durabile. În mod șocant, idei similare au persistat în educație chiar și în secolul 21, unii pledând pentru segregarea băieților și fetelor în sălile de clasă pe baza presupuselor diferențe de învățare.
Apariția tehnicilor științifice avansate, cum ar fi EEG, scanări PET și RMN, a inaugurat o nouă eră a explorării. Cercetătorii au analizat aspectele anatomice și funcționale ale creierului, cu scopul de a descoperi distincțiile dintre creierul masculin și cel feminin. Cu toate acestea, rezultatele au fost departe de a fi concludente, cu dovezi contradictorii atât susținând, cât și infirmând noțiunea de dimorfism sexual în creierul uman.
Vezi și: Creierul „masculin” vs. „feminin”: o combinație a ambelor e obișnuită și oferă avantaje mari
Dezbaterea se intensifică și mai mult atunci când se abordează diferența incontestabilă în dimensiunea medie a creierului dintre bărbați și femei. Bărbații tind să aibă creierul mai mare, fapt atribuit dimensiunii corporale în general mai mari. Cu toate acestea, corectarea acestei disparități și legarea unor regiuni specifice ale creierului de funcții distincte se dovedesc a fi o provocare. De exemplu, „războaiele corpus callosum” au evidențiat dificultatea de a stabili o legătură clară între structurile creierului și abilitățile cognitive.
Cât este de diferit creierul bărbaților de cel al femeilor
Prejudecățile de publicare complică și mai mult discuția, deoarece cercetările care susțin rolurile tradiționale de gen tind să atragă mai multă atenție. Maleabilitatea creierului uman este un aspect crucial adesea trecut cu vederea – creierul se schimbă fizic ca răspuns la experiențe și abilitățile dobândite. Exemple precum adaptările creierului șoferilor de taxi din Londra datorită memorării străzilor orașului subliniază impactul mediului și al învățării asupra structurii creierului.
Tratamentul băieților și fetelor tineri în societate joacă, de asemenea, un rol în modelarea dezvoltării creierului. Prejudecățile de gen în jucării și așteptările societății pot influența dezvoltarea creierului copiilor, ceea ce face dificilă discernământul diferențelor înnăscute de influențele mediului.
Abordând punctul critic al dezbaterii, anumite tulburări psihologice, neurologice și de dezvoltare care afectează un sex mai mult decât celălalt ridică întrebări cu privire la diferențele fundamentale ale creierului. Studiile recente au identificat într-adevăr variații în zonele creierului și modelele de expresie genetică legate de cromozomii sexuali. Cu toate acestea, concepțiile greșite despre afecțiuni precum autismul, când se credea că afectează predominant bărbații, sunt dezmințite pe măsură ce înțelegerea noastră crește.
Vezi și: De ce bărbații disting mai puține culori decât femeile
Așadar, recunoașterea unor diferențe între creierul masculin și feminin este un pas înainte, dar atribuirea acestor disparități capacităților sau aptitudinilor inerente rămâne evazivă. Îmbrățișarea unei perspective mai nuanțate care ia în considerare experiențele individuale și influențele mediului ar putea aduce perspective mai semnificative. Restabilirea echilibrului în cercetare prin includerea femeilor ca participanți egali este crucială. În cele din urmă, literatura în evoluție sugerează că creierele noastre sunt produse ale vieților pe care le-am dus și ale experiențelor pe care le-am avut, transcenzând constrângerile stereotipurilor de gen, arată iflscience.com.
Vezi și: Ce procent din creierul uman folosim, de fapt? Ce au descoperit cercetătorii