Descoperire incredibilă despre Soare: E de necrezut, dar adevărat. Cum ne afectează pe fiecare dintre noi

Soarele nostru ar putea să nu fie atât de mare pe cât credeam. Steaua din centrul sistemului nostru solar poate fi infinit mai mică decât credeau oamenii de știință. Iată ce au descoperit cercetătorii despre soare.

Ce s-a descoperit despre Soare

O echipă de doi astronomi a găsit acum dovezi că raza Soarelui nostru este cu câteva sutimi de procente mai subțire decât au indicat analizele anterioare. S-ar putea să nu sune prea mult, dar ar putea face o diferență considerabilă în modul în care oamenii de știință înțeleg mingea strălucitoare de lumină care menține planeta noastră plină de viață.

Noile rezultate, care sunt în prezent în curs de evaluare, se bazează pe undele sonore generate și prinse în interiorul plasmei fierbinți din interiorul Soarelui, numite „presiune” sau moduri p. Aceste zgomote pot sugera schimbările de presiune care au loc în interiorul Soarelui.

Vezi și: Metoda inedită prin care oamenii de știință vor să ne scape de caniculă: ce vor să facă cu Soarele

Cele 5 declarații controversate ale lui Trump despre NATO care ridică întrebări privind viitorul Alianței

Ambasadorul Turciei, critici dure la adresa României pentru lipsa autostrăzilor: „600 de kilometri până la Istanbul și facem zece ore. Este inacceptabil”

Vezi și: FOTO Imagine incredibilă, cea mai apropiată de Soare de până acum: cu cât mărești mai mult, cu atât ești mai uimit

Potrivit astrofizicienilor Masao Takata de la Universitatea din Tokyo și Douglas Gough de la Universitatea Cambridge, oscilațiile în modul p permit o vedere „dinamic mai robustă” a interiorului Soarelui în comparație cu alte unde sonore oscilante.

Pentru a înțelege ce înseamnă acest lucru, este mai ușor să ne imaginăm Soarele ca un clopoțel care sună – unul pe care oamenii de știință de la Universitatea Stanford îl descriu ca fiind lovit în mod constant „de multe granule minuscule de nisip”. Toată această agitație seismică produce milioane de unde sonore oscilante sau „moduri” pe care oamenii de știință le pot măsura de la distanță.

Rezultatele trebuie evaluate

Pe lângă împingerea și tragerea undelor p, există ondulații care se învârt în sus și în jos sub forța gravitației, numite moduri g, care sunt denumite moduri f atunci când apar mai aproape de suprafața unei stele. Pe măsură ce stelele devin mai dense, pot apărea și alte moduri care pot fi folosite pentru a descrie caracteristicile obiectului.

Acest lucru se datorează faptului că modurile p sunt produse prin fluctuațiile de presiune din interiorul Soarelui. Pe măsură ce aceste valuri se deplasează în exterior, ele lovesc suprafața Soarelui (fotosfera acestuia) și se reflectă din nou în interior, îndoindu-se în timp ce călătoresc prin plasmă turbulentă pentru a ricoșa de pe o altă parte a suprafeței Soarelui. Combinarea unui număr masiv de aceste moduri poate construi o imagine a structurii și comportamentului Soarelui.

Vezi și: Patru curcubeie care au făcut istorie: cât de rar e fenomenul și care este explicația

Când raza Soarelui se bazează pe măsurători seismice (și nu pe lumina vizibilă sau calcule termice), Takata și Gough susțin că modurile p sunt calea de urmat. Calculele lor folosind doar frecvențele p-mode sugerează că raza fotosferică solară este foarte, foarte puțin mai mică decât modelul solar standard.

Cercetătorii spun că efectele asupra oamenilor sunt evaluate și urmează a fi publicate.