De ce n-ar fi bine deloc dacă am trăi mai mult: ce au descoperit experții despre viață

Există un dezavantaj serios în a prelungi durata de viață, potrivit experților.

Sam Altman, directorul executiv al OpenAI, a investit recent 180 de milioane de dolari în Retro Biosciences – o companie care încearcă să prelungească durata de viață a oamenilor cu zece ani sănătoși. O modalitate prin care intenționează să realizeze acest lucru este prin „întinerirea” sângelui. Această idee se bazează pe studii care au descoperit că șoarecii bătrâni au prezentat semne de îmbătrânire inversă atunci când li s-a administrat sânge de la șoareci tineri.

Altman nu este singurul antreprenor din Silicon Valley care sprijină eforturile de extindere a vieții. Co-fondatorul PayPal, Peter Thiel, fondatorul Amazon, Jeff Bezos, și co-fondatorul Google, Larry Page au investit milioane în proiecte care ar putea afecta profund modul în care ne trăim viața.

Prima întrebare ridicată este științifică: ar putea funcționa aceste tehnologii? Pe această temă oamenii de știință încă discută și există motive atât pentru optimism, cât și pentru scepticism. A doua întrebare este la fel de importantă: chiar dacă prelungirea duratei de viață este fezabilă, ar fi etică?

Marele duce al Luxemburgului a abdicat de la tron după 25 de ani de domnie. Anunțul făcut chiar de Crăciun

Horoscop zilnic 27 decembrie 2024. Zodiile care se bucură de liniște în sânul familiei

Explicăm de ce unele argumente etice comune împotriva prelungirii duratei de viață nu sunt atât de solide pe cât ar putea părea și oferim o altă explicație, oarecum trecută cu vederea, pentru încercarea de a trăi pentru totdeauna ar putea să nu merite.

Astfel, s-ar putea argumenta că extinderea duratei de viață nu face decât să respingă inevitabilul: că vom muri. Cu toate acestea, problema cu această perspectivă este că orice viață salvată va fi salvată doar temporar.

Argumente pro și contra unei vieți mai lungi

O prelungire a duratei de viață cu zece ani este asemănătoare cu salvarea unui înotător care se îneacă, doar ca acesta să moară într-un accident de circulație zece ani mai târziu. Același lucru este valabil și pentru medicina convențională. Dacă un medic îmi vindecă pneumonia, voi muri, în cele din urmă, de altceva, dar asta nu înseamnă că doctorul sau eu voi regreta că am fost salvat.

De asemenea, merită să abordăm o perspectivă mai mare asupra unde ne-ar putea conduce cercetarea privind extinderea duratei de viață.

În cele mai optimiste scenarii prezentate de experți, chiar și câștigurile modeste pe termen scurt ar putea ajuta oamenii să adauge secole în viața lor, datorită beneficiilor. De exemplu, fiecare an suplimentar de viață ar crește probabilitatea de a supraviețui până la următoarea mare descoperire.

Mulți au argumentat împotriva prelungirii duratei de viață din motive etice, spunând că nu ar folosi aceste tehnologii. De ce ar putea cineva să se opună?

O îngrijorare este că o viață foarte lungă ar putea fi nedorită. Filosoful Bernard Williams spunea că viața devine valoroasă prin satisfacerea a ceea ce el numește „dorințe categorice”: dorințe care ne dau motive să dorim să trăim. Williams se aștepta ca aceste dorințe să fie legate de proiecte majore de viață, cum ar fi creșterea unui copil sau scrierea unui roman. El își făcea griji că, având în vedere o viață suficient de lungă, vom rămâne fără astfel de proiecte. Deci, da, nemurirea ar deveni plictisitoare.

Nu este clar dacă Williams are dreptate. Unii filozofi subliniază că amintirile umane sunt falibile și anumite dorințe ar putea reapărea pe măsură ce uităm experiențele anterioare. Alții subliniază că dorințele noastre categorice evoluează pe măsură ce experiențele noastre de viață ne remodelează interesele și ar putea continua astfel să facă acest lucru pe parcursul unei vieți foarte lungi.

În orice caz, dorințele noastre categorice și, prin urmare, motivul nostru de a trăi, nu s-ar epuiza pe parcursul unei vieți foarte lungi. Chiar dacă nemurirea ar deveni plictisitoare, acest lucru nu ar conta împotriva prelungirilor modeste ale duratei de viață. Mulți ar argumenta că 80 și ceva de ani nu este suficient timp pentru a-și explora potențialul. Poate ai fi fericit dacă ai primi încă 20 sau chiar 50 de ani pentru a scrie un roman sau pentru a începe o carieră ca DJ.

O altă îngrijorare cu privire la tehnologiile de extindere a duratei de viață este egalitatea. Aceste tehnologii vor fi costisitoare; pare nedrept ca miliardarii din Silicon Valley să sărbătorească 150 de ani de la naștere, în timp ce noi ceilalți murim, în cea mai mare parte, la 70 și 80 de ani.

Această obiecție pare convingătoare. Majoritatea oamenilor salută intervențiile care promovează egalitatea în domeniul sănătății, ceea ce se reflectă în cererile mai largi ale societății pentru asistență medicală universală.

Dar există o nuanță importantă de luat în considerare aici. Luați în considerare că sistemele universale de sănătate promovează egalitatea prin îmbunătățirea situației celor care nu sunt bine. Pe de altă parte, împiedicarea dezvoltării tehnologiilor de extindere a duratei de viață va înrăutăți situația celor care sunt într-o stare de bine.

Dezirabilitatea etică a egalității bazate pe „nivelarea în jos” este neclară. Cei mai săraci australieni au de două ori mai multe șanse să moară înainte de 75 de ani decât cei mai bogați. Cu toate acestea, puțini oameni ar argumenta că ar trebui să încetăm să dezvoltăm tehnologii care să îmbunătățească sănătatea celor cu vârsta peste 75 de ani. Mai mult, prețul tehnologiilor de extindere a duratei de viață ar scădea, probabil, în cele din urmă.

Cu toate acestea, credem că există o obiecție etică serioasă care se aplică cazurilor extreme de prelungire a vieții. Dacă oamenii au trăit în mod obișnuit vieți foarte lungi, acest lucru ar putea reduce cât de adaptabile sunt populațiile noastre și ar putea duce la stagnare socială. Chiar și creșterea modestă a speranței de viață ar crește radical mărimea populației.

Pentru a evita suprapopularea, ar trebui să reducem rata natalității, ceea ce ar încetini drastic schimbarea generațiilor. După cum cercetătorii au explorat în cercetările anterioare, acest lucru ar putea fi incredibil de dăunător pentru progresul societății, deoarece poate crește vulnerabilitatea noastră la amenințările de extincție, poate pune în pericol bunăstarea individuală și poate împiedica progresul moral.

Multe domenii beneficiază de un aflux regulat de minți tinere care vin și se bazează pe munca predecesorilor. Chiar dacă creierul oamenilor de știință mai în vârstă a rămas ascuțit, „prejudecata de confirmare” a acestora – o tendință de a căuta și interpreta informații în moduri care confirmă convingerile anterioare – ar putea încetini adoptarea noilor teorii științifice.

Credințele morale sunt, de asemenea, predispuse la părtinire de confirmare. Într-o lume cu durate de viață extinse, indivizii ale căror opinii morale au fost stabilite în tinerețe (poate cu mai mult de o sută de ani în urmă) vor rămâne în poziții de putere. Se pare că codul moral al societății noastre este grav greșit în cel puțin unele privințe. La urma urmei, credem că societățile trecute s-au înșelat catastrofal, cum ar fi atunci când au susținut sclavia sau au făcut homosexualitatea ilegală.

Încetinirea trecerii generațiilor ar putea întârzia punctul în care ne recunoaștem și remediem propriile catastrofe morale, în special pe cele pe care încă nu le putem vedea.