Cum arăta Sagrada Familia acum 100 de ani: fotografiile care îți demonstrează cât s-a schimbat Barcelona, în timp

Antonio Gaudi a început lucrările de proiectare a unei clădiri în 1883, pe care a numit-o inițial „biserica săracilor”.

După neînțelegerile dintre asociația fondatoare și arhitectul original, Gaudi a fost desemnat să conducă proiectul în 1884 și, astfel, a produs un design complet nou și inovator.

Deja un arhitect celebru pentru designurile sale unice din Barcelona, Gaudi avea în minte ceva spectaculos, pe care, în cele din urmă, avea să-l realizeze.

În ultimii săi ani, Gaudi a abandonat orice alt proiect și și-a dedicat viața bazilicii numită La Sagrada Familia sau „Sfânta Familie”.

Cum prepari cele mai gustoase gogoși cu iaurt. Desertul ce îți aduce aminte de copilărie

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

Sagrada Família în 1897

Gaudi și-a dedicat ultimii ani din viață bisericii Sagrada Familia: a murit într-un spital pentru săraci

A lucrat la proiect timp de peste 40 de ani, dedicându-și ultimii 15 ani din viață în întregime acestui demers. Când a fost întrebat despre durata extrem de lungă a construcției, se zvonește că ar fi zis glumind următoarele: „Clientul meu nu se grăbește”.

Designul original al proiectului pentru Sagrada Familia a fost realizat de către arhitectul Francisco de Paula del Villar, urmând liniile vremii, combinând elemente neogotice.

Împreună cu alți artiști, a supravegheat lucrarea până la moartea sa, în data de 7 iunie 1926, când eminentul arhitect a fost lovit de un tramvai în oraș. Din cauza ținutei sale zdrențuite și a buzunarelor goale, mai mulți șoferi au refuzat să-l ajute, de teamă că nu va putea plăti pentru ajutorul dat.

În cele din urmă, a fost dus la un spital pentru săraci din Barcelona. Nimeni nu l-a recunoscut pe Gaudi până a doua zi, când a fost găsit de un prieten.

În momentul în care au încercat să-l mute într-un spital mai bun, Gaudi a refuzat, spunând, se pare, „Eu aparțin acestui loc, printre săraci”. A murit două zile mai târziu și a fost îngropat în cripta de sub capodopera sa neterminată, Sagrada Familia.

Biserica a fost concepută inițial de Josep Maria Bocabella, fondatorul Asociației spirituale a Devotaților Sfântului Iosif, din dorința de a promova valorile catolice într-un moment de instabilitate socială și religioasă în Spania.

Antonio Gaudi a îndeplinit acest obiectiv prin proiectarea unei biserici dedicate Sfintei Familii. El a vrut ca Sagrada Familia să stabilească o legătură religioasă între oamenii obișnuiți și Dumnezeu.

Fiecare detaliu, de la culorile folosite, la sculpturile bogate, conține simbolism religios profund.

În ceea ce privește conceptualizarea bisericii, el s-a inspirat inițial din Montserrat, faimoasa destinație de pelerinaj aflată în vârful unui munte stâncos. Cele trei fațade ale bisericii reprezintă nașterea, moartea și învierea.

Fiecare parte a designului este bogată în simbolism creștin mistic, deoarece Gaudi a intenționat ca biserica să fie „ultimul mare sanctuar al creștinătății”.

Poate cele mai uimitoare detalii se află în turnurile în formă de fus. Un total de 18 turnuri înalte sunt prezentate în designul finit, reprezentând, în ordine crescătoare a înălțimii cei 12 apostoli, cei patru evangheliști, Fecioara Maria și, cel mai înalt dintre toți, pe Iisus Hristos.

Construcția bisericii Sagrada Familia progresează lent

Construcția Sagrada Familia a progresat lent, fiind întreruptă de războiul civil spaniol. În iulie 1936, revoluționarii au dat foc criptei și au pătruns în atelier, distrugând parțial planurile originale, desenele și modelele din ipsos ale lui Gaudi, ceea ce a dus la 16 ani de muncă pentru a pune cap la cap fragmentele modelului original.

Sagrada Família în 1905

Sagrada Familia este încă în construcție și va mai rămâne așa ceva timp. Structura enormă trebuie finanțată în întregime prin donații particulare, așa cum se prevede în conceptul original.

Construcția, în curs de desfășurare, a Sagrada Familia este plătită aproape exclusiv de milioanele de oameni care o vizitează în fiecare an.

Biserica va avea trei fațade mărețe: fațada Nașterii Domnului la est, fațada Patimilor la vest și fațada Gloriei la sud, care încă nu a fost finalizată. Fațada Nașterii Domnului a fost construită înainte ca lucrările să fie întrerupte, în 1935, și respectă în totalitate planurile lui Gaudi.

Fațada Patimilor a fost construită după designul creat de Gaudi în 1917. Construcția a început în 1954, iar turlele, construite pe plan eliptic, au fost terminate în 1976.

Imaginile sunt completate de personajele aparte, slabe, chinuite, inclusiv o figură suferindă a lui Hristos biciuit la stâlp și Hristos pe cruce. Aceste modele controversate sunt opera lui Josep Maria Subirachs.

Fațada Gloriei, pentru care s-a început construcția în 2002, va fi cea mai mare și mai impresionantă dintre cele trei și va reprezenta ascensiunea la Dumnezeu.

De asemenea, va înfățișa diverse scene precum Iadul și Purgatoriul și va include elemente ca cele șapte păcate capitale și cele șapte virtuți cerești.

Sagrada Família în 1930

Temele afișate, de-a lungul decorației, includ cuvinte din liturghie. Turnurile sunt decorate cu cuvinte precum „Hosanna”, „Excelsis” și „Sanctus”, în timp ce ușile mari ale fațadei Patimilor reproduc fragmente din Patimile lui Iisus din Noul Testament în diferite limbi, în principal catalană.

Fațada Gloriei este dedicată perioadei sale de glorie. Fațada Patimilor este un simbol al suferinței. Turnul absidal citează textul în latină Ave Maria. Una peste alta, Sagrada Familia este un simbol al vieții lui Hristos.

Fotografii istorice ale Sagrada Familia ne arată, din câte se poate observa, biserica lui Gaudi pe măsură ce a evoluat, în timp.

Sagrada Familia, considerată de prost gust de unii

Evident, au existat și acele voci care au spus că această construcție ar fi una de prost gust, construită nu neaparat în spiritul creștin, clasic.

Sagrada Família în 1977

Designul clădirii, în sine, este unul polarizant. Evaluările colegilor arhitecți ai lui Gaudi au fost, în general, pozitive.

Louis Sullivan a admirat, spre exemplu, foarte mult clădirea, descriind Sagrada Familia drept „cea mai importantă piesă de arhitectură creativă din ultimii douăzeci și cinci de ani. Este spiritul simbolizat în piatră!”

Walter Gropius a lăudat, la rândul său, Sagrada Familia, descriind pereții clădirii drept „o minune a perfecțiunii tehnice”. Revista Time a numit clădirea „senzuală, spirituală, capricioasă, exuberantă”.

Cu toate acestea, autorul și criticul George Orwell a numit-o „una dintre cele mai hidoase clădiri din lume”, autorul James A. Michener „una dintre cele mai ciudate clădiri din lume”, iar istoricul britanic Gerald Brenan a declarat următoarele: „În arhitectura europeană a epocii nu se poate descoperi ceva mai vulgar sau mai pretențios.”

Silueta distinctivă a clădirii a devenit, totuși, de referință pentru Barcelona însăși, orașul atrăgând aproximativ 3 milioane de vizitatori anual.

Sagrada Família în 1985