Cum ajung diamantele la suprafața Pământului: Care sunt zonele unde ar putea fi găsite

Un slogan celebru spun că „diamantele sunt pentru totdeauna”. Această afirmație este legată de o răsunătoare campanie publicitară din anii 1940, ce promova achiziționarea acestor pietre prețioase ca un simbol al unei legături indestructibile între doi oameni și un angajament etern între aceștia. Dar un studiu recent efectuat de o echipă internațională arată că diamantele pot fi, de asemenea, semnul unei despărțiri, a unei ruperi – cel puțin la nivelul plăcilor tectonice ale Pământului.

Cum ajung diamantele la suprafața Pământului

Formarea diamantelor, cele mai dure roci de pe Pământ, necesită temperaturi și presiuni enorme. Aceste condiții sunt întrunite doar adânc sub scoarța planetei. Prin urmare, cum ajung ele de la o asemenea adâncime, spre suprafață, de unde pot fi extrase de oameni?

„Cărăușul” diamantelor este o rocă topită sau magmă, plină de diverse materiale, numită kimberlită. Până acum, cercetătorii nu știau care este procesul prin care kimberlita este aruncată brusc de crusta Pământului, după ce a petrecut milioane sau chiar miliarde de ani adânc îngropată sub continente, scrie sciencealert.com.

Majoritatea experților sunt de acord că erupțiile vulcanice ce au adus la suprafață și diamante sau manifestat în sincronicitate cu ciclurile supercontinentelor.

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Cu toate acestea, mecanismele exacte ale acestui proces erau încă dezbătute. Dar două teorii principale s-au impus.

Una dintre ele propune că magma kimberlit profită de „rănile” create atunci când crusta Pământului este întinsă sau când plăcile de rocă solidă ce acoperă planeta – cunoscute ca plăci tectonice – se despart.

Care sunt zonele unde ar putea fi găsite

Cealaltă teorie implică apariția de cantități colosale de rocă topită de la limita mantalei nucleului, de la aproximativ 2.900 de kilometru adâncime.

Totuși, formarea kimberlitei reprezintă doar 1% din mantaua de rocă topită, așa că un alt mecanism ar fi necesar. Astfel, autorii noului studiu au folosit analize statistice în care s-au bazat și pe ajutorul inteligenței artificiale, pentru a examina legătura dintre ruperea plăcilor continentale și vulcanismul de tip kimberlit.

Rezultatele au arătat că erupția vulcanilor ce produc cea mai multă kimberlită a început acum aproximativ 20-30 de milioane de ani după divizarea tectonică a continentelor planetei.

Studiile regionale făcute pe trei continente unde s-a găsit cea mai mare cantitate de kimberlită: Africa, America de Sud și America de Nord – au confirmat rezultatele cercetării.

Procesul ce declanșează erupțiile ce aduc spre suprafață diamantele pare a fi foarte sistematic. El începe de la marginea continentelor și migrează către interior cu o rată relativ uniformă.

Aceste informații pot fi folosite pentru identificare posibilelor locuri și epoci când au existat erupții vulcanice de asemenea natură, ce au adus spre suprafață cantități mari de kimberlită și, pe cale de consecință, de diamante.

Acest lucru poate ajuta la descoperirea unor depozite de diamante și alte materiale rare necesare pentru industria energiei verzi.

Poată că diamantele nu sunt pentru totdeauna decât în reclame, dar procesul de creare a unora noi a fost unul care s-a tot repetat de-a lungul unei lungi perioade din istoria planetei noastre.