Adevărul despre vikingi: câte povești sunt reale, de fapt

Deși reprezintă un pilon de bază a culturii pop moderne, există încă multe lucruri pe care nu le știm despre călătorii nord-europeni care au devenit cunoscuți sub numele de vikingi.

Oamenii de știință s-au străduit să identifice un motiv pentru care un grup de fermieri scandinavi s-au transformat în atacatori feroce.

Nu se poate nega impactul pe care l-au avut asupra lumii medievale timpurii, dar din cauza trecerii timpului, concepțiilor greșite, mitologie și însuşire politică, ideea de vikingi însetaţi de sânge a devenit imaginea predominantă pe care o avem astăzi.

Vikingii nu și-au documentat propria existență

Situația nu este ajutată de faptul că vikingii erau, în mare parte, analfabeți, așa că au lăsat puține înregistrări scrise legate de activitatea lor.

Situații în care buletinul de vot devine nul la prezidențiale 2024. Greșeli de evitat la vot

De pe TikTok pe marele ecran: bunicuța Gherghina debutează în cinematografie alături de fiica lui Johnny Depp

Ca atare, o mare parte din ceea ce știm provine din rapoarte la mâna a doua, dintre care majoritatea au fost produse de creștini.

În schimb, oamenii de știință cred că impulsul expansiunii și explorării a fost inițiat de nevoia de comerț, în special cu argint.

Conform acestei teorii, vikingii ar fi luat parte la rețelele comerciale care s-au extins din Orientul Mijlociu prin Rusia.

Această expansiune a fost rezultatul influenței în creștere a imperiului islamic, care în cele din urmă ar ajuta la conectarea rețelelor comerciale care legau Europa de Africa de Nord, Orientul Mijlociu și chiar părți din Asia.

Cu toate acestea, cercetările efectuate în ultimii ani au contestat această interpretare. Se pare că există dovezi că vikingii stabiliseră deja rețele comerciale extinse cu decenii înainte ca impulsurile din Orientul Mijlociu să determine o expansiune suplimentară.

În 2021, Søren Sindbæk și colegii săi de la Universitatea Aarhus din Danemarca au reconstruit momentele unora dintre primele călătorii ale vikingilor, evaluând dovezile produse de o erupție solară masivă care a avut loc în 775 d.Hr.

Această erupție a ajutat la îmbunătățirea tehnicilor de datare cu radiocarbon pe care le-au aplicat artefactelor găsite la un sit de excavare din Ribe, Danemarca.

Acest sit reprezintă unul dintre primele „orașe” ale epocii vikingilor și este situat într-un loc în care nimeni nu a mai înființat vreodată o așezare ca aceasta.

Acest lucru sugerează că oamenii au trăit aici în mod permanent, mai degrabă decât să-l folosească ca un loc sezonier și, mai important, că a fost un centru de comerț și meșteșuguri. Dar înainte de munca lui Sindbæk și a colegilor, nu a fost ușor să stabilim o cronologie solidă pentru dezvoltarea acestui oraș. Acolo intră în joc Soarele.

„Aplicabilitatea datării cu radiocarbon a fost până acum limitată din cauza intervalelor largi de vârstă ale acestei metode. Recent, totuși, s-a descoperit că evenimentele cu particule solare, cunoscute și sub denumirea de evenimente Miyake, provoacă vârfuri ascuțite ale radiocarbonului atmosferic timp de un singur an.

Ele poartă numele femeii cercetătoare japoneze Fusa Miyake, care a identificat pentru prima dată aceste evenimente în 2012. Când aceste vârfuri sunt identificate în înregistrări detaliate, cum ar fi inelele copacilor sau într-o secvență arheologică, marjele de incertitudine sunt reduse considerabil”, a declarat Bente Philippsen, autorul principal al studiului, într-un comunicat.

În zilele noastre știm că vikingii au fost primii europeni care au ajuns în America de Nord, cu secole înainte ca Cristofor Columb să facă faimoasa sa descoperire în 1492.

Cu toate acestea, exact momentul în care au reușit să sosească a fost de mult un mister. Dovezile arheologice au furnizat informații mai puțin precise, în timp ce saga islandeză, una dintre puținele forme de scriere aprofundată legată de cultura și istoria nordică, au fost compilate secole mai târziu și adesea înfrumusețate cu detalii fictive.

„Vikingii au fost prezenți în Newfoundland în anul 1021 d.Hr.”, confirmă studiul. „Noua dată stabilește un reper pentru cunoașterea europeană a Americilor și oferă un punct de legătură definitiv pentru cercetările viitoare cu privire la consecințele inițiale ale activității transatlantice, cum ar fi transferul de cunoștințe și schimbul potențial de informații genetice”, se menționează, de asemenea.