A plecat de două ori din România și a muncit ca zugrav peste hotare: când a murit, s-a aflat după trei luni, povestea actorului Petre Gheorghiu

ACTUALITATE
A plecat de două ori din România și a muncit ca zugrav peste hotare: când a murit, s-a aflat după trei luni, povestea actorului Petre Gheorghiu
06 apr. 2023 | 14:47

Petre Gheorghiu a fost unul dintre cei mai apreciați actori români din toate timpurile, talentul său fiind la fel de mare ca teatrele pe scenele cărora a jucat, de-a lungul timpului.

Totuși, nu mulți sunt cei care știu că Petre Gheorghiu a emigrat de două ori din România. Despre asta, însă și despre cariera actorului, vom povesti în cele ce urmează.

poveste-drama-petre-gheorghiu-2

Petre Gheorghiu, în rolul lui Trahanache – „O scrisoare pierdută”, în regia lui Liviu Ciulei, 1972

Petre Gheorghiu, un „munte” de talent

Petre Gheorghiu s-a născut în data de 20 iunie 1929, în Iași, și a urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din același oraș.

A fost observat de Lucia Sturdza-Bulandra și, în 1956, a ajuns la Teatrul Municipal. A fost coleg de generație cu Ștefan Ciubotărașu, Fori Etterle, Clody Bertola, Victor Rebenciuc, Ileana Predescu, Irina Petrescu și regizorul de teatru și film Liviu Ciulei, cărora li s-a alăturat mai tarziu și neuitatul Toma Caragiu.

Printre cele mai cunoscute rolurile ale sale se numără cele din: Sfântul Mitică blajinul, Avalanșa, Tudor, Neamul Șoimăreștilor, Canarul și viscolul, Mihai Viteazul, Nunta de piatră, Astă seară dansăm în familie, Un zâmbet pentru mai târziu, Dincolo de pod, Roșcovanul, Marele singuratic, E atât de aproape fericirea, Gustul și culoarea fericirii, Blestemul pământului-Blestemul iubirii, De ce trag clopotele, Mitică?, O scrisoare pierdută, Așteptând un tren, Prea tineri pentru riduri, Horea, Cireșarii, Moromeții, Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie, Mușcata din fereastră sau Destin fatal.

În mare, vorbim de mai bine de 50 de roluri memorabile, de o diversitate proverbială, pe care le-a jucat magistral de fiecare dată.

Personajele cărora le-a dat naștere au rămas în memoria colectivă a iubitorilor de teatru și film, iar în ceea ce privește teatrul, s-a remarcat în Omul care aduce ploaia, Macbeth, Forma, A douăsprezecea noapte, Clipe de viață, Livada cu vișini, Play Stindberg sau O scrisoare pierdută.

A fost artist, dar și un pedagog extraodinar, fiind profesor pentru încă o generație care a strălucit în teatru și în filme.

Prin cei pe care i-a învățat cum să fie actori se numără Florian Pittiș, Ion Caramitru, Viriginia Mirea, Jeanine Stavarache, Dan Puric, Ștefan Banică Jr., Florin Piersic Jr., Mihai Bisericanu, Daniela Nane, dar și mulți alții.

În anul 1967 Petre Gheorghiu primea Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

Din nefericire, el a murit în data de 6 august 2000 la Bucureşti, însă acest lucru s-a aflat abia peste trei luni. Se pare că presa nu a fost interesată, în mod deosebit, de acest eveniment trist, în ciuda faptului că, la vremea sa, a făcut istorie cu rolul pe care l-a creat în Sfântul Mitică blajinul. Popularitatea, în media, se măsoară bizar uneori.

poveste-drama-petre-gheorghiu-2

Petre Gheorghiu, în rolul lui Trahanache – „O scrisoare pierdută”, în regia lui Liviu Ciulei, 1972

Petre Gheorghiu a plecat de două ori din România

La vârsta de 58 de ani, Petre Gheorghiu a decis să-și schimbe radical viața.

El a plecat pentru prima oară din țara noastră în anul 1987, profitând de o ocazie pe care a primit-o. A făcut asta, ciuda faptului că avea succes aici, iar cariera sa era la vârf. Totuși, regimul comunist și rigorile vremii l-au convins să aleagă o altă cale.

A plecat împreună cu soția sa, ambii lucrând în joburi cu mult sub nivelul lor. De vreme ce soția făcea curățenie în casele oamenilor, Gheorghiu accepta adesea să lucreze ca zugrav.

Acest sacrificiu a fost făcut pentru a le oferi copiilor o viață mai bună, departe de comunism și teroare.

După Revoluție s-a întors în România, însă, constatând că absolut nimic nu s-a schimbat, fiind martor al Mineriadelor din iunie 1990, a decis să pleci iarăși în Statele Unite ale Americii.

S-a întors din nou în țară, unde a văzut lumina zilei pentru ultima oară.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele