Teoria care schimbă tot ce știam: legizile fizicii nu există, de fapt. Ce spune un fizician

Majoritatea fizicienilor trăiesc sub presupunerea unui set strict și imuabil de legi care guvernează universul – dar nu toți. Legile fizicii nu există pentru unii fizicieni.

„Ceea ce numim adesea legile fizicii sunt, de fapt, doar teorii matematice consistente care par să se potrivească cu unele părți ale naturii”, scrie fizicianul teoretician Sankar Das Sarma, la începutul unei noi rubrici din New Scientist.

Aceste legi ale fizicii sunt menite să descrie realitatea noastră comună, chiar dacă „evoluează pe măsură ce cunoștințele noastre empirice despre univers se îmbunătățesc”.

„Iată care e situația”, continuă Sarma. „În ciuda faptului că mulți oameni de știință consideră rolul lor ca dezvăluirea acestor legi supreme, pur și simplu nu cred că ele există”.

Înainte de încercările inovatoare – și, în cele din urmă, neterminate – ale lui Albert Einstein de a crea o teorie a tuturor lucrurilor și a tuturor salturilor în domenii precum mecanica cuantică ce au urmat, susține fizicianul, o astfel de afirmație nu ar fi părut ciudată.

Într-adevăr, Sarma spune că i se pare „uimitor” că oamenii „pot înțelege unele aspecte ale universului prin legile fizicii”.

Muzicianul din România care a intrat de patru ori în Cartea Recordurilor. Obișnuia să se antreneze ore în șir, de trei ori pe săptămână

Ce relație au, de fapt, Andreea Bostănică și Yny Sebi. De câte ori s-au întâlnit și cum au decurs lucrurile între ei EXCLUSIV

„Pe măsură ce descoperim mai multe despre natură, ne putem perfecționa descrierile ei, dar nu se termină”, scrie el. „E la fel cum am curăța o ceapă infinită, cu cât decojim mai mult, cu atât este mai mult de curățat”.

Legizile fizicii, desființate: nebunia multiversului

Arătând spre conceptul de multivers sau un număr infinit de universuri, Sarma se gândește la modul în care oamenii ar putea să își imagineze că regulile aparente care par să guverneze realitatea noastră s-ar aplica în fiecare univers.

Ridicând un argument teoretic, Sarma adaugă că, chiar și în fața unei teorii la fel de substanțiale precum mecanica cuantică, pe care o descrie ca fiind „mai mult ca un set de reguli pe care le folosim pentru a ne exprima legile, mai degrabă decât o lege supremă în sine”, rămân prea multe mistere și variabile pentru a considera vreodată această așa-zisă teorie fundamentală.

„Este greu de imaginat că peste o mie de ani, fizicienii vor folosi în continuare mecanica cuantică ca descriere fundamentală a naturii”, continuă el.

„În acel moment, altceva ar trebui să înlocuiască mecanica cuantică, la fel cum mecanica cuantică însăși a înlocuit mecanica newtoniană”.

Care ar putea fi acel înlocuitor, Sarma refuză să speculeze. Cu toate acestea, el nu vede „niciun motiv anume ca descrierea noastră a modului în care pare să funcționeze universul fizic ar trebui să atingă apogeul brusc la începutul secolului 21 și să rămână blocată pentru totdeauna în mecanica cuantică”.