Știința explorării cosmosului ia o turnură neașteptată: cum susține că a călătorit în spațiu un om de știință, cum l-ar fi ajutat anestezia
Profesorul Swaran Singh a explicat cum a ajuns să „înțeleagă cosmosul, nu neaparat într-un sens cognitiv, ci într-o manieră fizică, care este dificil de explicat și perceput de omul de rând”.
Evenimentul s-ar fi petrecut acum aproape 40 de ani, mai exact pe 4 aprilie 1984, în timpul recuperării postoperatorii (se afla sub efectul anesteziei), în urma unui accident rutier grav. De atunci, profesorul Singh s-ar fi dedicat studiului științei obiective, dar insistă că experiența sa l-a modelat spre transcedental și l-a făcut din ce în ce mai curios în legătură cu această latură mai puțin explorată de știință, dar și destul de controversată.
Omul de știință susține că deține informații despre Univers, deși nu poate explica de unde le-a obținut, cine i le-a furnizat
Descriind experiența în sine, el dezvăluie că ar fi fost pătruns de o „undă noetică”, care ar fi definită ca fiind „un sentiment de revelație și înțelegere completă”. Potrivit autorului, apariția ciudată ar fi durat între 10 și 12 minute și i-ar fi permis să afle ceea ce nu știa până în acel moment, călătorind prin cosmos.
„Nu știu cum știu, dar știu că știu”, a scris el, înainte de a explica cum a ajuns să înțeleagă pe deplin interacțiunea dintre „spațiu, timp, energie, materie și viață”.
„Viața se schimbă de la o formă la alta, dar cantitatea totală de forță vitală rămâne constantă și fixă”, a adăugat el, subliniind următoatele: „Creșterea unei forme de viață este în detrimentul alteia, iar în cazul vieții, o formă de viață apare în detrimentul dispariției alteia”.
Mai mult, omul de știință a observat că, atunci când se intră într-o astfel de stare, creierul colaborează întru totul, în sensul că activitatea neuronală crește exponențial cu evenimentele care se derulează în acel moment. „Stările creierului sunt mecanisme. Ele nu conferă sens”, scrie el. „Și sensul subiectiv nu poate fi redus la o stare a creierului, indiferent de puterea asocierii statistice dintre cele două”, susține omul de știință.
Se poate spune că această lucrare servește la evidențierea unui paradox filosofic care amenință să împiedice căutarea unei explicații științifice a conștiinței, experienței și, în cele din urmă, a realității în corelație cu transcedentalul.
Singh a concluzionat „Nu pot să știu ce realitate am experimentat: să fi fost totul de droguri, un vis lucid sau altceva”.