Singurul primar român din Odesa: povestea lui Gherman Pântea, curajosul care s-a întâlnit cu Lenin pentru a-i cere „România Mare”

Gherman Pântea a fost un om curajos, ieșit din comun, din anumite puncte de vedere, însă și singurul român ajuns primar în Odesa. Atât de curajos era încât a îndrăznit să militeze pentru Basarabia în fața lui Lenin.

Nu se știe exact de ce parte a baricadei ere Gherman Pântea, însă cu siguranță a fost un om cum rar întâlneai în acele vremuri, unii crezând despre el că ar fi un pic ciudat.

Gherman Pântea a fost de trei ori primar al Chișinăului, ca mai apoi să cârmuiască Odesa

Gherman Pântea s-a născut în 1894, în comuna Zăicani, raionul Bălți, într-o familie din clasa de mijloc extrem de numeroasă, tatăl său fiind avocat.

Încă din primii ani, se remarcă pe băncilă școlii, devenind premiant la Școala Normală din Cetatea Albă, căreia îi încheia studiile în anul 1915.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

O scurtă perioadă de timp, el a activat ca dascăl, însă firea sa ieșită din comun avea să-l ducă, în timp, pe alte drumuri.

Despre Gherman Pântea se spune că avea o latură oarecum mistică, fiind deschis către neconvențional. Pe de altă parte, bărbatul era extrem de curajos și de deschis la nou, poate un pic cam prea deschis, contrastând cu vremurile rigide în care trăia.

Această caracteristică ce nu-și găsea congruența în primii ani ai secolului XX avea să-l împingă în situații aparte, însă pe el nu părea să-l deranjeze acest lucru, de vreme ce, pesemne, îi plăcea primejdia și o înfrunta, de fiecare dată, cu cea mai mare plăcere.

Cu toate că mărturiile lăsate moștenire de Gherman Pântea ar fi putut foarte bine să fie supuse subiectivismului, nimeni nu are cum să dovedească că aceste lucruri nu s-au întâmplat întocmai.

„La 15 mai 1964 am împlinit 70 de ani. Sunt un om bătrân, dar aceasta nu mă împiedică, ca atunci când rușii formează Republica S.S. Moldovenească, pe pământul românesc dintre Prut și Nistru, și păstrează statuia lui Ștefan cel Mare, ridicată de moldovenii din Basarabia în 1928, în grădina publică din Chișinău, să-mi amintesc cum și-au însușit pe nedrept o mare parte din teritoriul României.

Mai cu seamă, când însuși Marx, părintele comunismului, declara că prin tratatul din 28 mai 1812, de La București, turcii au cedat Basarabia, ca parte din Moldova rușilor, fără să aibă acest drept. Aceasta mă obligă să contribui la clarificarea unor momente istorice după 1917, evenimente la care am fost actor principal, fie martor ocular”, mărturisea acesta, într-una dintre memoriile sale.

Gherman Pântea și mareșalul Tolbuhin

S-a întâlnit cu Lenin și a fost salvat de la închisoare de un mareșal rus

Conform acelorași memorii, Gherman Pântea s-ar fi întâlnit, la un moment dat, chiar și cu Lenin, în calitate de președinte al Comitetului Central Orășenesc din Chișinău, alăturându-se unei delegații a Marelui Cartier General care urma să ajungă în contact cu liderul bolșevic. Cu această ocazie, el îi cerea dictatorului „România Mare”.

Dacă într-o primă instanță nu „l-au găsit acasă” pe Lenin, a doua zi întâlnirea pare să fi fost una încununată de succes, liderul comunist primindu-l cu brațele deschise.

„Partidul comunist susține cu tărie autodeterminarea tuturor națiunilor din fostul imperiu țarist. Aceste popoare au dreptul, după părerea noastră, la autonomie și independență, mergând chiar la despărțirea de statul nostru, dacă interesele lor naționale cer acest lucru”, mai nota acesta.

În prima ședință a Consiliului de Miniștri, din 24 august 1944, generalul Potopeanu a cerut arestarea lui Pântea, invocând posibilitatea ca acesta să părăsească în mod clandestin țara, pentru “a scăpa de răspunderea administrării Odesei”.

Conform publicației menționate anterior, în 1944, sovieticii deja se aflau cu un bocanc în București, cerând o listă de persoane care trebuiau să răspundă pentru gestionarea Transnistriei. Cu toate că rușii nu se arătau dispuși să-l acuze de ceva, fiind deopotrivă privilegiat de poziția sa politică, românii abia așteptau să-l „înfunde”, parcă.

El s-a văzut nevoit să se refugieze, pe rând, la Craiova sau la Sibiu, schimbându-și identitatea pentru a nu fi descoperit.

Însă ce interes aveau rușii să-l apere, ați putea întreba? Ei, bine, pe vremea când Gherman Pântea ocupa funcția de primar al Odesei, acesta ar fi făcut lobby pe lângă un mare chirurg al timpurilor, Pavel Ceasolonikov, pentru a o opera pe Elena Rudenko, fostă colegă de liceu a soției mareșalului Tolbuhin, cel care devenea președinte al Comisiei Aliate de Control din România.

Totuși, pe vremea lui Stalin, Pântea a fost arestat de mai multe ori, fiind achitat ulterior de forurile de judecată.

Poate cel mai negru episod s-a petrecut în 1949 când, sub acuzația de „crimă contra clasei muncitoare”, Gherman Pântea este arestat, fiind ținut în închisoare mai mulți ani, la Poarta Albă, Craiova și Aiud. Se spune că ar fi beneficiat de condiții deosebit de severe.

Gherman Pântea

Totuși, după eliberare, el a ajuns să primească pensie pentru merite deosebite, fiind bănuit că întâlnirea cu Lenin ar fi contat, însă și multe altele.

A murit în data de 1 februarie 1968 și a fost înmormântat la cimitirul Bellu, cu 400 de oameni de față. Până în ultima clipă, Gherman Pântea a continuat să militeze pentru Basarabia și independență.