REVIEW Scary Stories to Tell in the Dark: filmul ușurel, dar perfect pentru o zi liniștită de duminică

Scary Stories to Tell in the Dark este, de departe, filmul ideal de pe Netflix, dacă tot ce-ți dorești de la o zi de duminică este liniște și, poate, pe alocuri, un pic de tremurat – asta doar dacă nu ai foarte multă experiență în vizionarea filmelor horror.

Realizat de CBS, dar cu drept de difuzare în online deținut de Netflix, Scary Stories to Tell in the Dark se vrea a fi o poveste care îmbină clasicul horror cu elemente moderne, în ciuda faptului că acțiunea se petrece în timpul războiului din Vietnam, în Statele Unite ale Americii.

Scary Stories to Tell in the Dark urmează rețeta clasică a lui Stephen King

Cu toate că Scary Stories to Tell in the Dark nu are absolut nicio legătură cu Stephen King, n-am cum să nu observ aceeași rețetă pe care o folosește adesea și maestrul: o gașcă de copii curioși și excluși din mediile celor populari, dar și perioada în care se întâmplă totul, înfiptă bine în anii 1960.

Cu toate că povestea este una extrem de previzibilă, m-a ținut legată de ecran, întrucât are o oarecare doză de drăgălășenie – și spun asta cu tot simțul de răspundere, având în vedere că este vorba despre un film ce se vrea a fi horror.

Anunț important pentru toți românii care stau la bloc. Ce nu ai voie să depozitezi pe holul de la scară

Alex Furman, despre plecarea la Survivor: “Părinții sunt deja obișnuiți! Am mai făcut chestii de genul, am plecat și în armată!” EXCLUSIV

Dacă ți-a fost vreodată teamă de sperietoarele de ciori, s-ar putea ca această peliculă să te facă să sari un pic din fotoliu.

Totuși, există o anume scenă, extrem de bine făcută, care amintește de desenele animate horror japoneze. Acea bucată cinematografică reușește, pe deplin, să-ți trezească sentimente bizare, oricât de experimentat ai fi într-ale filmelor de groază.

Din finalul Scary Stories to Tell in the Dark trag concluzia firească că, în curând, ar trebui să existe o parte a doua, întrucât anumite deznodăminte, legate de două dintre personaje, parcă nu se leagă cu finalul actual, dând impresia că privitorul nu a văzut chiar tot ce se putea vedea.