Prima cârciumă din București datată istoric a dat naștere expresiei celebre „beat criță”
Într-un document se arată că prima cârciumă din București este cea care a dat naștere celebrei expresii „beat criță”. Află detalii despre istoria Bucureștiului de altădată.
Istoricul Constantin C. Giurescu vorbește în „Istoria Bucureștiului” despre ceea ce reprezentină o cârciumă celebră de la începutul anilor 1700. Datorită acestei locații a luat naștere una dintre cele mai cunoscute expresii ale românilor „beat criță”.
Documentul respectiv datează de la data de 13 mai 1714 și, potrivit acestuia, „Ștefan Cantacuzino scutește Popei Crițului dă la biserica Stelii o cârciumă a lui ce este lângă biserica Stelii, dă cămănărit, dă fumărit, dă vin domnesc și dă vamă”, Popa Criți fiind proprietarul cârciumii.
Numele acestuia provenea de la Creta, astfel că i se mai spunea și Popa Cretanul, la orgini fiind grec. Datorită petrecerilor pe care acesta le dădea și a numărului mare de ulcele cu vin pe care le bea, numele lui a primit o conotație românească, astfel că, dacă era greu să se spună „beat Cretă”, a ajuns ca expresia finală să fie „beat criță”.
Cârciumă din București care a dat poporului român o celebră expresie
Se pare că cei mai grei cârciumari ai Bucureștiului erau preoții, „unde mai pui că micii întreprinzători erau obligați ca, pe lângă vinul lor, să vândă și vin domnesc și să-i aducă Domnuluie paralele câștigate, la fiecare sfârșit de săptămână”.
De asemenea, profitul era garantat pentru că toți cei care făceau concurență Bisericii și Marilor Dregători, li se tăiau „cepurile butoaielor”. Într-un document dat mănăstirii Radu Vodă care datează din 5 mai 1743, Mihai Racoviță hotărăște:
”Pentru câte cârciume ar fi ale unora-altora de ar vinde vinurile prea aproape de mosia mănăstirii, să nu se îngăduiască pe nimeni dintr-aceia să vândă vinu’, ci să le taie cepurile, ca să se vânză numai vinul ce ar fi pă la cârciumile mănăstirești. Iar care oameni ar fi având circiume mai departe de cârciumile mănăstiresti și ar fi tot pe moșia mănăstirii, aceia să vânză, numai să-și dea obiceiul moșiei, de câte buți ar vinde, de bute câte taleri unu, și așa să vânză″.
În fotografia de deschidere apar George Coșbuc, Elena Vaida Voievod, dr. Ciuta, Alex. Vaida-Voievod, și I.L. Caragiale în Germania, în anul 1911, de la stânga la dreapta și are doar rolul de ilustrație.