Povestea adevăratului „James Bond”: cine l-a inspirat pe Ian Fleming să-l creeze pe agentul 007

„Există cu adevărat un James Bond, dar el este un ornitolog american, nu un agent secret”, a declarat Ian Fleming, într-un interviu, la un moment dat.

„Citisem o carte de-a lui și, la un moment dat, căutam un nume pentru eroul meu și mi-am amintit de numele lui”, a mai spus celebrul autor de romane de spionaj.

Cartea Birds of the West Indies a fost publicată în 1936, după ce adevăratul Bond a petrecut un deceniu explorând insulele din Caraibe. Ghidul de 460 de pagini, care conține 159 de ilustrații alb-negru, a devenit sursă de inspirație pentru Fleming, care a trăit în Jamaica, la un moment dat.

Ian Fleming a furat numele unui ornitolog

Practic, se poate spune că Ian Fleming a furat numele ornitologului în 1952, când a scris primul său thriller 007, în casa lui din Jamaica. Cu toate acestea, a durat aproape un deceniu pentru ca James Bond să devină un nume cunoscut în Statele Unite.

Ce să pui în compoziția de carne a sarmalelor ca să iasă mai fragede. Așa umplutura nu va deveni uscată în timpul fierberii

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Atunci, revista Life scria că From Russia with Love a fost una dintre cărțile preferate ale președintelui John F. Kennedy.

Acela a fost momentul în care adevăratul James Bond și soția lui Mary au început să primească telefoane în miez de noapte.

Deși adevăratului Bond (care își spunea „Jim”) îi păsa puțin de romanele din seria 007, Mary părea să fie un pic mai conectată la poveste. Ea i-a scris lui Fleming și l-a acuzat că i-ar fi furat numele soțului ei.

Fleming i-a răspuns lui Mary Bond și, cu această ocazie, i-a făcut trei oferte care, deși păreau generoase, nu aveau substanță.

James Bond nu voia să citească nicio carte despre… James Bond

După cum i-a spus chiar Bond unui intervievator, la un moment dat: „I-am mărturisit lui Fleming imediat ce l-am cunoscut: Nu vă citesc cărțile. Soția mea le citește, dar eu nu sunt interesat deloc. Fleming a zis destul de serios: Nu te învinovățesc”.

Mai mult, Fleming le-ar fi oferit celor doi soți o primă ediție a cărții You Only Live Twice, pe care a scris: „Adevăratului James Bond, de la hoțul identității sale, Ian Fleming, 5 februarie 1964 (să aveți o zi grozavă!)”.

Ian Fleming și adevăratul James Bond, în 1964

„Adevărul, pe care nu l-am făcut niciodată public, este că am fost foarte supărată pe Fleming pentru că am observat de unde vine numele de J.B., pe care el l-a furat”, ar fi zis, la un moment dat, Mary Bond.

„Pe măsură ce faima cărților creștea și filmele făceau din numele James Bond aproape un cuvânt murdar, am decis că vreau satisfacția personală de a-i aduce împreună pe Fleming și J.B., astfel încât primul să poată vedea exact cui i-a făcut asta. Știam că Jim n-ar face nimic în privința asta, dar va continua să tresară și să-l deteste pe Ian Fleming. Am primit această satisfacție în ziua în care am luat prânzul cu Fleming în Jamaica”, a mai spus aceasta.

Fleming a murit șase luni mai târziu, imediat după lansarea filmului Goldfinger, al treilea din colecție.

Adesea clasificat drept cel mai bun film din 007 dintre toate, filmul cu Sean Connery în rol principal a introdus celebrul Aston Martin DB-5 ticsit de gadgeturi, pe Odd Job, dar și melodia interpretată de Shirley Bassey. Nebunia 007 părea, în acel moment, de neoprit.

La mijlocul anilor 1960, niciun fenomen din cultura pop nu reușea să fure atâta atenție ca James Bond. Firește, am folosit cuvântul „fure” în mod intenționat, mai ales în acest context.

Între timp, adevăratul Bond devenea ținta glumelor proaste cu 007, de la angajații hotelurilor care îl priveau într-un anume fel, până la funcționarii vamali care îl întrebau unde își ține ascuns pistolul.

Mary Bond a încercat, în cele din urmă, să profite de faptul că îl cunoștea pe Ian Fleming

Mary Bond, însă, a reușit să obțină ceva din asta, devenind autoarea mai multor cărți de poezie și ficțiune și valorificând legătura pe care o avea cu Fleming. Primul ei efort a purtat numele de How 007 Got His Name, de doamna James Bond.

După cum a recunoscut mai târziu, în „To James Bond With Love”, „Necazul a fost că Fleming a murit și l-a lăsat pe Jim fără apărare, iar Jim nu voia deloc să se afle în lumina reflectoarelor”.

În momentul în care adevăratul Bond a murit, de Ziua Îndrăgostiților, în 1989, acest lucru a apărut și la știri, în mare parte din cauza conexiunii cu personajul fictiv.

The New York Times nota, la vremea respectivă: „James Bond, ornitolog, 89 de ani; Numele împrumutat de Fleming pentru 007”.

Mary Bond, soția adevăratului James Bond, ținând în mână cartea sa, How 007 Got His Name.

Cine a fost, de fapt, adevăratul James Bond, americanul

Născut într-o familie bogată din Philadelphia în anul 1900, James Bond s-a mutat în Anglia la vârsta de 14 ani, după ce mama lui a murit și tatăl său s-a recăsătorit. A studiat la Harrow și la Trinity College din Cambridge, înainte de a se întoarce în Statele Unite.

După o scurtă perioadă în care a lucrat ca bancher, Bond a devenit ornitolog la Academia de Științe Naturale din Philadelphia. Din anii 1920 până în anii 1960, omul pasionat de păsări a făcut peste 100 de expediții științifice în Indiile de Vest.

Prin intemediul cărții Birds of the West Indies, Bond a ajutat la popularizarea pasării colibri, printre multe alte specii care, la momentul respectiv, erau complet necunoscute lumii științifice.

Cercetările lui Bond au dus, de asemenea, la teoria zoogeografică emblematică din 1934, conform căreia păsările din Caraibe erau cel mai strâns legate de păsările din America de Nord, nu de cele din America de Sud, așa cum se credea anterior. Această concluzie l-a determinat, în cele din urmă, pe renumitul biolog evoluționist David Lack să concretizeze o teorie.

Pionier într-ale conservării, Bond a militat pentru protecție sporită în ceea ce privește păsările lumii. În introducerea sa din Birds of the West Indies, Bond scria: „În nicio altă parte a lumii… nu există atâtea păsări pe cale de dispariție. Sper că autoritățile vor arăta mai multă preocupare pentru bunăstarea lor”.

Pe parcursul a patru decenii, Bond a descoperit mai bine de 290 din cele 300 de specii de păsări din Indiile de Vest. Muzeul Național de Istorie Naturală din Smithsonian, dar și alte muzee de top găzduiesc păsările, peștii, broaștele și insectele pe care le-a descoperit și cules Bond, la vremea respectivă.

Mai mult, Societatea Americană de Ornitologie a declarat ciocănitoatre cu cap roșu, o pasăre descoperită în Grand Bahama în 1931, de Bond, o specie aparte și rară.

Ornitologul Jason Weckstein, de la Academia de Științe Naturale, a declarat că păsările pe care Bond le-a găsit acum nouă decenii rămân neprețuite.

N-o fi fost James Bond un spion „de oameni”, dar cu siguranță a fost un spion „de păsări” și un om extrem de pasionat și talentat, în domeniul său de activitate.

Acest James Bond prinde păsări, nu răufăcători