Originea oxigenului, pe Pământ: cum a apărut acest element necesar vieții

Aproximativ 21% din atmosfera Pământului este alcătuită din oxigen. Cu toate astea, planeta nu a avut mereu condiții „respirabile”. Așadar, cum am ajuns să avem oxigen pe Terra și, mai ales, cât de mult ne-a ajutat în trecut acest lucru?

Cel mai vechi amestec de gaze care a format vreodată un strat gros în jurul planetei noastre datează de acum aproximativ 4,6 miliarde de ani. El nu era, la vremea respectivă, foarte diferit de tipul de substanțe emise de vulcani: metan, hidrogen sulfurat și dioxid de carbon.

Vorbim despre vremuri destul de dificile, în care viața pe Pământ nu era posibilă. Putem spune că totul semăna cu un bombardament constant. Substanțele toxice obișnuiau să iasă la suprafață, din interiorul planetei, prin erupții vulcanice. Totul era complimentat de roci trimise din galaxie, spre Terra. Aceste ciocniri făceau ca suprafața să se încălzească constant, umiditatea fiind inexistentă. Chiar și așa, vorbim și despre o parte bună: fluxul constant a făcut posibilă apariția azotului (sub formă de amoniac).

Când a apărut oxigenul pe Terra

Sunt multe lucruri pe care încă nu le știm. Spre exemplu, nu putem ști cu siguranță cât de mult azot a furnizat acea ploaie minerală timpurie pe planeta noastră. Chiar și așa, știm că, în urmă cu aproximativ 4,3 miliarde de ani, infernul de pe Pământ a început să se domolească, în paralel încetând și potopul de roci. 

Moleculele de apă au început să se unească astfel încât să poată avea loc loc diferite reacții geochimice, lăsând pe planetă cu o atmosferă un pic mai densă, formată, în special, din dioxid de carbon și azot. Din pricina activității vulcanice este posibil ca oxigenul să fi fost eliberat în atmosferă. În mod evident, nu a mai durat mult până când toate aceste elemente combinate să reacționeze între ele, astfel încât să fie posibilă apariția efectivă a oxigenului. Iar de aici, până la apariția vieții, nu a fost decât un pas.