Orașul ascuns sub Cappodocia: Derinkuyu, un miracol al civilizațiilor de demult
Orașul antic Elengubu, cunoscut astăzi sub numele de Derinkuyu, se află la mai bine de 85 m sub pământ, cuprinzând 18 niveluri. Cel mai mare oraș subteran excavat din lume, a fost folosit aproape constant timp de mii de ani, ba de persani, ba de creștinii din epoca bizantină.
A fost abandonat, în cele din urmă, în anii 1920 de către grecii capadocieni când s-au confruntat cu înfrângere în timpul războiului greco-turc, astfel că au fost nevoiți să fugă cu toții în Grecia.
Nu numai că tunelurile se întind pe sute de kilometri, dar se crede că cele peste 200 de orașe subterane mici, separate, care au fost descoperite și în regiune, pot fi conectate la aceste tuneluri, creând o rețea subterană de proporții.
Cum a fost descoperit Derinkuyu
Potrivit a ceea ce se știe, Derinkuyu a fost „redescoperit” abia în 1963 de un localnic căruia tot îi dispăreau puii de pasăre pe care îi creștea. În timp ce își renova casa, păsările din curtea sa se făceau nevăzute într-o mică crevasă creată în timpul renovării, de existența căreia nu știa. După câteva săpături, turcul a dezgropat un pasaj misterios. A fost doar primul dintre cele peste 600 de intrări găsite în casele private care duceau la orașul subteran Derinkuyu.
Săpăturile au început imediat, scoțând la iveală o rețea încâlcită de locuințe subterane, depozite de hrană uscată, grajduri de vite, școli, crame și chiar o capelă. Se pare că aici fusese odinioară ascunsă o adevărată civilizație. În 1985, regiunea a fost adăugată pe lista Patrimoniului Mondial Unesco.
Data exactă a construcției orașului rămâne necunoscută, însă există o lucrare, din jurul anului 370 î.Hr., care pare să facă referire la Derinkuyu, dă detalii importante. În carte, se menționează despre oamenii anatolieni care trăiesc în subteran, în case excavate.
Potrivit lui Andrea DeGiorgi, profesor asociat de studii clasice la Universitatea de Stat din Florida, Cappadocia este potrivită pentru acest tip de construcție subterană datorită lipsei de apă din sol și a rocii ușor modelabile. „Geomorfologia regiunii este favorabilă săpării spațiilor subterane”, a declarat DeGiorgi.