O navă medievală a fost găsită în cel mai mare lac din Norvegia: care e istoria epavei

Stând pe fundul Mjøsa, cel mai mare lac din Norvegia, o epavă de acum sute de ani este în stare aproape perfectă. Iată ce secrete ascunde această navă medievală.

Vasul, cu stâlpii săi și scândurile suprapuse, dezvăluie un moment din istoria maritimă a lacului și ar data din anii 1300 – 1800.

Cercetătorii au descoperit epava în timpul execuției proiectului Mission Mjøsa, care își propune să cartografieze albia lacului de 140 de mile pătrate (363 de kilometri pătrați), folosind tehnologia sonarului de înaltă rezoluție.

O navă medievală, descoperită în Norvegia

Unitatea de Cercetare a Apărării din Norvegia a condus misiunea la doi ani după ce a efectuat mai multe inspecții cu vehicule operate de la distanță, sau ROV, în zonele lacului în care fuseseră aruncate cantități mari de muniție. Lacul este o sursă de apă potabilă pentru aproximativ 100.000 de oameni din Norvegia, potrivit Universității Norvegiene de Știință și Tehnologie, astfel că munițiile prezentau riscuri pentru sănătate. Epava a fost observată în timpul studierii lacului.

Spărgătorul de nuci, de la o banală jucărie din lemn la cel mai cunoscut simbol la Crăciunului. Cine l-a creat și ce scop a avut, inițial

Reacția lui Nicușor Dan, după ce Marcel Ciolacu a anunțat că PSD se retrage de la guvernare: ”Eu cred că mai e loc de discuții!”

„Ne așteptam că ar putea fi descoperite și epave în timp ce cartografiem munițiile aruncate – asta s-a dovedit”, a spus Øyvind Ødegård, cercetător în arheologie marină la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie și investigatorul principal al misiunii.

Epava recent descoperită este situată la o adâncime de aproximativ 411 metri și a fost surprinsă în imagini cu sonar, un sistem care utilizează impulsuri sonore pentru a detecta și măsura zona de sub suprafața apei.

Imaginile au arătat că nava măsoară zece metri lungime. Mediul cu apă dulce și lipsa activității valurilor la acea adâncime au menținut nava în stare impecabilă, cu excepția coroziunii câtorva cuie de fier la fiecare capăt al navei. Pentru Ødegård, uzura metalului este un indiciu clar că epava se află pe albia lacului de ceva timp, deoarece coroziunea ar dura sute de ani. În cele din urmă, nava își poate pierde structura atunci când toate cuiele se dezintegrează, a spus el.

De asemenea, există indicii că există o cârmă centrală, o caracteristică ce a apărut nu mai devreme de sfârșitul secolului al XIII-lea. Combinând aceste două caracteristici, arheologii au putut estima construcția navei ca a avut loc nu mai devreme de 1300 și nu mai târziu de 1850.