O epavă abandonată din al Doilea Război Mondial a modificat microbiologia mării timp de 80 de ani: ce au descoperit cercetătorii
Un nou studiu care analizează o epavă din Al Doilea Război Mondial, mai exact V-1302 John Mahn, în partea belgiană a Mării Nordului, a descoperit că substanțele care se scurg din vechea epavă încă influențează microbiologia și geochimia din jur, la aproximativ 80 de ani după ce nava s-a scufundat în mare.
Având în vedere că există mii de epave similare numai în Marea Nordului, impactul cumulativ asupra vieții marine este potențial uriaș – mai ales având în vedere munițiile și materialele periculoase care sunt adesea depozitate pe navele militare.
„Am vrut să vedem dacă vechile epave din partea noastră de mare modelau în continuare comunitățile microbiene locale și dacă încă afectează sedimentele din jur”, spune ecologistul microbian Josefien Van Landuyt, de la Universitatea Gent din Belgia.
„Această analiză microbiană este unică în cadrul proiectului”.
Această epavă este un pericol pentru ecosistemul marin
V-1302 John Mahn a început ca un trauler de pescuit german, înainte de a fi transformat într-o barcă de patrulare în timpul războiului. A fost scufundată aproape de coasta belgiană în 1942, de British Royal Air Force, ca parte a operațiunii Channel Dash.
Cercetătorii au prelevat mostre din corpul de oțel și din sediment în douăsprezece puncte diferite apropiate de epavă și la distanțe tot mai mari de ea, pentru a vedea cât de departe s-ar putea răspândi orice posibilă contaminare. Concentrația de poluanți toxici în jurul navei a variat în funcție de distanță: au existat dovezi de metale grele (cum ar fi nichelul și cuprul), arsen, compuși explozivi și hidrocarburi aromatice policiclice sau PAH (substanțe chimice care se găsesc în mod natural în cărbune, țiței și benzină).
După cum era de așteptat, concentrațiile acestor poluanți au crescut odată cu apropierea de navă. Cele mai mari concentrații de metal au fost găsite în proba cea mai apropiată de buncărul de cărbune al navei, de exemplu. Aceste concentrații au un impact asupra vieții microbiene din jur, au descoperit cercetătorii. Microbi precum Rhodobacteraceae și Chromatiaceae, cunoscuți că degradează HAP, au fost găsiți în probele care au avut cele mai mari concentrații de poluanți. Pe carenă au fost găsite bacterii reducătoare de sulfat, cel mai probabil corodând-o.