Noi gene, responsabile pentru bolile inimii, descoperite: câte sunt și ce spun oamenii de știință despre ele
Problemele cardiace au adesea legătură cu stilul de viață al unei persoane, însă un nou studiu arată că anumite gene ar putea crește probabilitatea ca un anumit individ să fie predispus la atac de cord, spre exemplu.
O nouă cercetare a identificat 162 de gene implicate în declanșarea bolilor coronariene. Cercetătorii din Australia sunt de părere că genele care provoacă cel mai mare risc de probleme cardiace sunt CDKN2B și PHACTR1, iar acestea afectează ambii pereți ai arterelor cardiace.
Identificarea genelor care expun o persoană la risc de boli de inimă poate ajuta oamenii de știință să dezvolte terapii de nișă pentru a lupta împotriva acestora. Este cunoscut faptul că bolile cardiace sunt pe locul întâi în lume, atunci când vorbim despre decese.
„Unele dintre genele identificate nu au fost niciodată studiate cu adevărat în contextul atacurilor de cord. Descoperirea acestor noi gene este importantă, însă reprezintă și o adevărată provocare, deoarece nimeni nu știa exact câte dintre ele provoacă boli coronariene”, a declarat autorul principal al studiului, Jason Kovacic, director executiv al Institutului de Cercetare Cardiacă, Victor Chang.
Unele gene umane, „vinovate” pentru predispoziția anumitor oameni la bolile cardiace
Studiul a inclus 600 de pacienți care suferă de diverse afecțiuni ale inimii, însă și alți 150, perfect sănătoși, din acest punct de vedere. Echipa a folosit, de asemenea, supercomputerul „Minerva” pentru a analiza datele și a colecta informații despre aceste gene.
Oamenii de știință au bănuit că una dintre genele importante, și anume PHACTR1, ar avea o legătură strânsă cu boala coronariană, dar și cu alte boli vasculare, inclusiv migrene, displazie fibromusculară, printre altele.
„Actualele teste genetice pe care trebuie să le analizăm, în ceea ce privește persoanele cu risc de boli de inimă, includ studierea a mii de gene. În prezent, ele nu sunt deosebit de precise și, din această cauză, nu sunt utilizate în mod frecvent într-un cadru clinic”, a mai spus dr. Kovacic.
Așadar, ne așteptăm ca aceste studii să pună o cărămidă la temelia unor noi tratamente care, pe viitor, să poată reduce numărul de decese în rândul celor cu predispoziție genetică spre boli de inimă.