Lacul Iacobdeal, între pitoresc și „naravurile” românilor: oaza de frumusețe a Dobrogei, întinată de „tradițiile moderne”
În cazul în care nu ai auzit de Iacobdeal, poate că n-ar fi rău să fii un pic atent la acest articol, întrucât de aici vei afla tot ce ai nevoie să știi despre această mică oază de frumusețe din imediata apropiere a Munților Măcin, din Dobrogea.
Imediat ce treci Dunărea pe la Brăila, și treci de micul oraș Măcin, situat aproape de localitatea Greci, dai de lacul Iacobdeal, unul dintre cele mai frumoase locuri din Munții Măcin (Dobrogea) – sau așa ar trebui să fie și să rămână.
Firește, pentru a ajunge acolo, trebuie întâi să străbați un drum de pământ, de câțiva kilometri. Cu alte cuvinte, ai face bine să nu te aventurezi către fosta carieră de piatră, dacă ai avut ghinionul să ajungi acolo pe ploaie sau în urma uneia.
Lacul Iacobdeal, locul unde ai ocazia să vezi de toate
Din capul locului, ar fi bine să știi că, în marea majoritate a cazurilor, ca să intri „în incintă” va trebui să plătești o taxă modică. Îți vei putea parca mașina în imediata apropiere, ca mai apoi să te relaxezi lângă lacul Iacobdeal, un pâlc de apă format într-o veche carieră de piatră.
Aici, de jur-împrejurul lacului, vei găsi câteva foișoare pe care le vei putea închiria, însă și un butic de la care, în sezon, îți poți cumpăra diverse (gama nu e largă, dar hai să fim serioși, n-ai venit la supermarket, ci la Iacobdeal).
Dincolo de „umanizarea” zonei, în apa lacului vei avea ocazia să vezi pești mici și galbeni, asemenea celor din acvariu, însă și o „peșteră” care te va duce direct pe „mal”.
Lacul are o adâncime de aproximativ 30 de metri și, conform pancartelor expuse lângă acesta, scăldatul este interzis.
„Tradițiile moderne” strică tot
Așa cum menționam mai devreme, scăldatul este totalmente interzis. Cu toate astea, nimeni nu va respecta ceea ce scrie pe respectivele pancarte. Nici pe acelea, dar și nici pe cele care te îndeamnă să lași zona curată.
În mod evident, faptul că aici se pot organiza grătare, în foișoarele menționate anterior, nu face decât să reprezinte un magnet pentru acei oameni fără pic de respect pentru natură sau pentru cei care vor vizita lacul, în urma lor. „După mine… potopul”.