Întâmplările bizare din copilăria lui Stephen King, care l-au transformat în scriitorul de succes de astăzi

Stephen King este, în acest moment, unul dintre cei mai prolifici scriitori ai prezentului. Cu alte cuvinte, atunci când vorbim despre capacitatea acestuia de a scrie cărți, se poate spune că totul se raportează la „anul și cartea nou lansată”.

Însă de unde îi vin lui King atâtea idei?

Din câte avea să povestească chiar el, pentru diferite surse, însă și în cartea sa autobiografică „Misterul Regelui. Despre Scris” (pe care o recomand oricărui fan al autorului), multe din cărțile sale de ficțiune sunt inspirate din viața reală, oricât de absurdă ar putea să pară această afirmație, în contextul în care majoritatea scrierilor lui Stephen King se încadrează, mai degrabă, în categoriile thriller și horror, adesea chiar fantasy.

În mod evident, vorbim despre un sâmbure de adevăr, amestecat cu foarte-foarte multă imaginație scriitoricească, după cum vom vedea, în cele ce urmează.

Întâmplări mai mult sau mai puțin ciudate, din viața lui Stephen King și influența realității asupra celor mai interesante romane horror, thriller și fantasy

Și-a văzut unul dintre prieteni călcat de tren

Spre exemplu, la vârsta de patru ani, micul Stephen King a avut ghinionul de a-și vedea unul dintre prieteni în timp ce este călcat de tren. Cu toate că nu-și amintește nimic altceva din această teribilă întâmplare, lesne de înțeles că o așa imagine nu are cum să-ți dispară prea ușor din memorie. Scena s-a materializat într-una dintre nuvele sale „The Body” care, ulterior, s-a transformat, la rândul ei, în „Stand By Me” (1986), unul dintre cele mai iubite filme ale tuturor timpurilor.

„Evenimentul a avut loc când abia împlinisem patru ani… Potrivit mamei, plecasem să mă joc la casa unui vecin – o casă care era lângă o linie de cale ferată. La aproximativ o oră după ce am plecat, m-am întors acasă la mine și ea a spus: „ești alb ca o fantomă”. N-am vrut să vorbesc pentru tot restul zilei. S-a dovedit că un copilul cu care mă jucam a fost lovit de un tren de marfă, în timp ce traversa șinele… Mama nu a știut niciodată dacă am fost lângă el când s-a întâmplat. Nu-mi amintesc aproape deloc incidentul, doar că mi s-a povestit despre el ulterior”, a declarat Stephen King.

Tatăl lui King și-a părăsit familia când Stephen era foarte mic

Conform declarațiilor scriitorului, tatăl acestuia și-ar fi părăsit familia în 1949, pe vremea când King avea numai doi ani. Situația a devenit, rapid, una destul de tragică, de vreme ce plecarea tatălui a însemnat începutul problemelor financiare pentru familia sa. Această temă, a familiilor monoparentale, aflate în dificultate financiară, se regăsește adesea în cărțile lui, fiind aproape un leitmotif.

Câți ani au lucrat românii care iau pensie mare la recalculare. Salariul contează şi el

Ce nu ai voie să faci în faţa blocului primăvara. Intenţiile pot fi bune, dar primeşti amendă. Este interzis!

Bona din copilăria lui Stephen King, inspirație pentru „Misery”

Celebrul autor a povestit, de asemenea, că, în copilăria sa, pe vremea când avea vreo patru ani, mama sa i-ar fi adus o bonă destul de înfricoșătoare care avea obiceiul să-l agreseze fizic pe acesta, doar de dragul propriului amuzant. Ba mai mult, într-o dimineață, bona i-ar fi prăjit micului Stephen un ou, ca mai apoi copilul să mai ceară. Într-un final, el ar fi ajuns să mănânce vreo șapte ouă, ceea ce l-a făcut să vomite pe podea. Nu numai că bona nu l-a avertizat în legătură cu aceste riscuri, însă i-a făcut viața un calvar imediat după.

Se bănuiește că această poveste ar sta la baza unuia dintre cele mai apreciate romane ale sale, „Misery”. Romanul a fost adaptat, în 1990, într-un lungmetraj extrem de apreciat, în cadrul căruia actrița din rolul principal, Kathy Bates, a primit premiul Oscar, pentru cea mai bună interpretare feminină.

A fost înțepat de o viespe când avea doi ani

La vârsta de doi ani, Stephen King a fost înțepat de o viespe, în timp ce răscolea într-un morman de cenușă împietrită, de pe stradă, în încercarea lui de a căuta noi metode de a se juca și de a se distra. Viespile apar, de asemenea, în multe dintre romanele sale.

„Eu nu știam că viespile construiseră un mic cuib acolo, înăuntru. Una dintre ele, poate supărată că a fost mutată, a zburat afară și m-a înțepat în ureche. Durerea a fost îngrozitoare. A fost cea mai mare durere pe care o suferisem vreodată, în scurta mea viață, de până atunci. Dar când am scăpat mormanul pe piciorul gol, zdrobindu-mi toate cele cinci degete, am uitat complet de viespea care mă înțepase”, a spus King.

Tatăl i-a insuflat lui Stephen King dragostea pentru horror și thriller

Cu toate că, așa cum povesteam anterior, tatăl lui King i-a părăsit pe aceștia în copilăria timpurie a autorului, multe din lucrurile personale ale „capului familiei” au rămas în familia sa, fiind mutate de colo-colo, de fiecare dată când mama sa decidea să schimbe destinația. Potrivit unui pasaj din cartea menționată la începutul acestui material, la un moment dat, micul „Stevie” s-ar fi încumetat să caute într-o cutie, în pod, în care se aflau lucrurile tatălui său. În el a găsit o sumedenie de cărți horror, care i-au alimintat copilului pasiunea pentru această nișă.

„În cutia pe care am găsit-o în acea zi se afla întreaga colecție a lui H.P. Lovecraft, din 1947, numită The Lurking Fear and Other Stories. Am luat cu mine cărțile. Nu m-am oprit până ce n-am terminat de citit tot”, a mai spus el.

Era diferit față de oricare al copil al generației sale

Dacă majoritatea copiilor nu suportă să simtă sentimentul de frică, lucrurile stăteau complet pe dos, în cazul lui Stephen King. De altfel, mărturișește autorul, natura sa era total opusă copiilor din generația sa. Lui chiar îi plăcea să fie speriat. Nici nu e de mirare, de altfel.

„Desigur, aveam destui prieteni cu care să-mi petrec timpul. Cu toate astea, aveam multe momente în care mă simțeam teribil de nefericit și de neînțeles. Mă simțeam diferit și, cel mai probabil că eram. Eram un copil gras, sau „bine făcut”, așa cum încercau să mă alinte în magazinele de îmbrăcăminte, când îmi cumpăra mama haine. Nici cu orientarea nu stăteam prea bine, fiind adesea cu capul în nori. Pe scurt, atunci când se făceau echipe, mereu mi se întâmpla să fiu ultimul care e ales”, a mai declarat Stephen King, despre copilăria sa.

De asemenea, trebuie remarcat că, în multe dintre scrierile sale, tema inadaptării sociale este predominantă, Stephen King dându-ți senzația că în toate cărțile sale există, chiar dacă în cantitate mică, câte o variantă a sa.