Jean Constantin a trăit într-o viață cât alții în zece, atât pe scenă, cât și în „culise”. De fapt, asta e menirea actorului, indiferent de țara din care acesta provine.
Spre marele nostru noroc, Jean a fost de-al nostru, așadar a marcat generații întregi de cinefili români, transformându-le lor comunismul într-o realitate mai ușor de digerat.
Despre Jean Constantin se spune că s-ar fi născut actor, nu că ar fi devenit. În realitate, cam asta asta se întâmplă cu toți marii artiști, se diferențiază de restul prin naturalețe, șarm și extrem de mult talent.
Iar când toate aceste calități se îmbină cu modestia întruchipată, rezultatul nu are cum să fie decât un om care se naște rar, și-atunci când se naște, schimbă lumea în jurul lui.
N-a dat Constanța pe America, ba chiar s-a reîntors cu drag, de fiecare dată, în orașul care i-a rămas, în suflet, adevărata casă.
Jean Constantin se năștea în data de 21 august 1927, la Techirghiol, într-o familie mixtă și numeroasă. Mama, grecoaică, tatăl macedonean albanez.
Constantin Cornel Jean, pe numele real, a fost cel mai mic băiat dintre cei nouă copii ai familiei.
De altfel, artistul avea să fie cunoscut pe scenă drept Jean Constantin, iar nimeni nu a știut vreodată de ce a ales, la un moment dat, să-și inverseze numele.
„Când şi cum s-a produs inversiunea ordinii celor două cuvinte este o chestiune încă neelucidată. Cert este însă faptul că în prima cronică despre un spectacol de-al său, «Maşenka şi ursul», din 1955, este numit Jean Constantin. Probabil că dintotdeauna Jean a fost perceput ca prenume…“, relata Jean Badea, prieten al său, la „Omul care aduce… hazul”, potrivit Adevărul.
Înainte să fie actor, Jean Constantin a învățat să facă de toate: zidărie, lucru în cofetărie, creator de pantofi de pânză. „Am învăţat zidărie, la roabe… Am muncit. Eram şi foarte mulţi, şi tata nu putea să ne întreţină, era greu“, îi spunea actorul Eugeniei Vodă, la „Profesioniştii“, conform sursei citate anterior.
În 1957, dădea norocul peste el și câştiga, prin concurs, un post în cadrul secţiei de estradă a Teatrului din Constanţa, instituție care avea să-i rămână în suflet pentru totdeauna, pomenindu-i numele cu fiecare ocazie care se ivea.
„De fiecare dată mă făcea să râd, să mă bucur. Cu el nu exista niciodată rutină, inventa tot timpul câte ceva. Un rol făcut de 1.000 de ori nu se rutina la el niciodată“, mărturisea, despre Constantin, Mihai Sorin Vasilescu, actor constănțean.
Chiar și așa, Jean Constantin nu a avut niciodată roluri principale, cu toate că „a furat” scena de multe ori, în rolurile secundare pe care le-a interpretat.
Dincolo de controversa propriului nume, poate și mai important este faptul că Jean Constantin a avut trei surori numite Anastasia.
Prima dintre ele a decedat în 1929, urmând ca, în 1931, să se nască o a doua fata care avea să poarte același nume, ca omagiu adus celei dintâi.
În mod absolut tragic, după doi ani sfârșea și a doua Anastasie, născută în 1936, urmând ca o a treia fetiță să poarte acest nume.
Și pentru că blestemul bate de mai multe ori la poartă, și a aceasta avea să moară de tânără, în anul 1972.
După cum relatează cunoscuții artistului, Jean Constantin ar fi iubit și, deopotrivă, respectat femeie, neputând să-și imagineze viața în lipsa lor. A fost căsătorit de trei ori, toate trei căsătoriile venind din lumea teatrului.
„Femeile, pentru mine înseamnă cerul, soarele, aerul, apa şi vinul Murfatlar… în zodiacul chinezesc, cu flori şi animale, nu sunt cioară, cum spun unii, sunt fluture… Şi am zburat toată viaţa din floare în floare“, mărturisea artistul.
Dacă prima dată s-a căsătorit cu Mioara Mocanu, de la Teatrul de Păpuși din Galați, mai apoi a cerut-o în căsătorie pe Nina Cocea, balerină la „Fantasio”. În 1980, se căsătorea pentru ultima oară, de data aceasta cu Elena Nina Petcu, sufleur la Teatrul Național din București.
„Tot ce e în jurul meu poartă nume de femeie… Am o maşină de spălat care, atunci când nu ajunge apă la etaj, mă duc şi-i spun «ce ne facem Mărioaro?» Sau un aragaz care, atunci când nu i se aprinde niciun bec, mă duc şi zic «fir-ai a dracului Lenuţo!». Femei, femei, femei!“, spunea zâmbind, actorul, la „Profesioniştii”.
În ciuda faptului că ar fi putut să răzbească oriunde, datorită șarmului său greu de egalat, Jean Constantin nu a uitat niciodată de unde a plecat, ba mai mult de atât, nu a dat Constanța pe Capitală, așa cum, de altfel, nu ar fi făcut-o nici pentru „toată America”.
Jean Constantin iubea cu tot sufletul marea și aici, la Constanța, se simțea cu adevărat împlinit.
Ani de zile, artistul a făcut naveta cu trenul, pe ruta Constanța-București, preferând să se întoarcă, de fiecare dată, acasă.