Explicația pentru foametea din lume: nu e ceea ce crezi

Unul din trei oameni, în lume, nu a avut acces la hrană suficientă în 2020, aceasta este cruda realitate cu care se confruntă planeta noastră, din nefericire.

Inundațiile, schimbările climatice, incendiile și vremea extremă, combinate cu conflictele armate din Ucraina și o pandemie la nivel mondial, au amplificat această criză de hrană.

Mulți presupun că foamea din lume este cauzată de „prea mulți oameni, alimente insuficiente”. Această idee a persistat încă din secolul al XVIII-lea, când economistul Thomas Malthus a postulat că populația va depăși, în cele din urmă, capacitatea planetei.

De fapt, inechitatea și conflictul armat joacă un rol mai important. Cei ce se sting de foame, în lume, sunt localizați în mod disproporționat în Africa și Asia, în zone pline de conflicte.

Rusia oprește livrările de gaz către Europa prin Ucraina din 1 ianuarie, marcând sfârșitul dominației Moscovei pe piața energetică

Mesaje și urări de Sfântul Vasile 2025: Cele mai frumoase felicitări de La mulți ani pentru cei care își serbează ziua numelui

Contrar a ceea ce se crede, în lume se produce suficientă hrană: care este, atunci, problema

Lumea produce suficientă hrană pentru a oferi fiecărui bărbat, femeie și copil mai mult de 2.300 de kilocalorii pe zi, ceea ce este mai mult decât suficient. Cu toate acestea, sărăcia și inegalitatea, structurate pe clasă, gen, rasă și impactul colonialismului, au dus la un acces inegal la hrană.

Jumătate din producția globală a culturilor se referă la trestie de zahăr, pâine, grâu și orez, dintre care o mare parte este folosită pentru îndulcitori și alte produse bogate în calorii și cu conținut scăzut de nutrienți. Sistemul alimentar global pare controlat de o mână de corporații transnaționale ce produc alimente foarte procesate care conțin zahăr, sare, grăsimi și coloranți sau conservanți artificiali. Consumul excesiv al acestor alimente ucid oameni din întreaga lume, s-a stipulat.

Experții în nutriție spun că ar trebui să limităm zaharurile, grăsimile saturate, uleiurile și carbohidrații simpli și să mâncăm din abundență fructe și legume; doar un sfert din farfuriile noastre constau în proteine ​​și lactate. Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice recomandă, de asemenea, adoptarea dietelor sănătoase. În concluzie, nu se cultivă ce trebuie, ca mai apoi, din ceea ce se cultivă, să nu reușim să ne hrănim corespuzător.

Pardoxul face ca, încă din anii 1960, producția agricolă globală să fi depășit populația. Cu toate acestea, teoria malthusiană continuă să se concentreze pe riscul ca populația să depășească capacitatea Pământului.

Spre exemplu, studiul laureatului Nobel, Amartya Sen, despre Marea Foamete din Bengal, din 1943, l-a provocat pe Malthus demonstrând că milioane de oameni au murit de foame pentru că nu aveau bani să cumpere alimente, nu din cauza penuriei acestora.

În 1970, economista daneză, Ester Boserup, a pus, la rândul ei, sub semnul întrebării presupunerile lui Malthus, ajungând la aceeași concluzie.