Era megalopolisurilor: cum se unesc orașele lumii, ce rol are metaversul

Pe măsură ce lumea devine mai urbanizată, așezările se contopesc unele în altele pentru a crea ceea ce experții numesc „megalopolisuri”.

Pe 14 noiembrie 2022, o fetiță pe nume Vinice Mabansag, născută la Spitalul Memorial Dr Jose Fabella din Manila, Filipine, a devenit – simbolic – persoana cu numărul opt miliarde din lume. Din cele opt miliarde de oameni, 60% locuiesc într-un oraș. Până la sfârșitul secolului 21, orașele vor reprezenta 85% din cei zece miliarde de locuitori estimați ai Pământului.

Orașele nu cresc doar după numărul de locuitori. Cu cât găzduiesc mai mulți oameni, cu atât mai multe servicii (transport public, infrastructură energetică, alimentare cu apă) de care au nevoie, cu atât au nevoie de mai multă guvernanță și cu atât economia lor trebuie să fie mai rezistentă. Ar putea fi surprinzător atunci să aflăm că nu există o definiție unică a ceea ce este, de fapt, un oraș.

În epoca medievală, orașele de la Londra la Seul erau delimitate de zidurile lor. Și chiar și până în secolul al XX-lea, ideea limitelor unui oraș era aceeași. Astăzi, dacă procesul de urbanizare ne mai aduce în minte cele mai mari metropole premilenare (Tokyo, São Paulo, New York sau Mumbai), ele reprezintă totuși o proporție în scădere a tuturor orașelor lumii. În schimb, în ​​centrele urbane cu creștere mai rapidă, cum ar fi Lagos, extinderea geografică a jurisdicției oficiale a primarului se termină adesea cu mult înainte ca populația pe care o deservește. Economia sa, între timp, este adesea profund împletită cu cea a orașelor învecinate.

Andreea Antonescu trăiește coșmarul incendiilor din Los Angeles: „Am văzut infernul cu ochii mei”

Stațiunea Costinești intră în renovare. Ce se va întâmpla cu celebra epavă

Întrebarea este unde să trasăm granița dintre ceea ce este și ce nu este un oraș – ca să nu mai vorbim de unde se termină unul și unde începe altul. Și este din ce în ce mai greu de răspuns. Pe măsură ce lumea se îndreaptă către urbanizarea totală, așezările se răspândesc prin fuziunea una în alta, pentru a crea ceea ce experții urbani numesc „megalopolisuri”.

Cel mai mare dintre aceste mega-orașe depășește deja 60 de milioane de oameni. În China, regiunea provinciei Guangdong din jurul estuarului râului Pearl, cunoscută acum sub numele de Greater Bay Area, unește efectiv 11 orașe, de la Macao până la Guangzhou, Shenzhen și Hong Kong. Cu o populație totală de peste 70 de milioane de locuitori, numără cu două milioane de oameni mai mulți decât întreaga populație a Regatului Unit, strânsă în aproximativ o cincime din zonă. În termeni economici, este la fel de mare: la 1,64 trilioane de dolari SUA (1,39 trilioane de lire sterline) în 2018, PIB-ul său reprezintă 11,6% din totalul Chinei.

O hartă a emisiilor de lumină emisă din megalopolisul Guangdong-Hong Kong. Credit imagine: James Cheshire

Între timp, pe coasta Africii de Vest, porțiunea de 600 km dintre Abidjan, Coasta de Fildeș și Lagos, în Nigeria, ajunge rapid din urmă. Experții prevăd că până în 2100, această aglomerație de nouă orașe va fi cea mai dens populată de pe pământ, cu până la 500 de milioane de oameni.

Orașele au început să crească abia la mijlocul secolului al XVIII-lea, când am început să construim mașini care să ne ducă mult mai repede – și mai departe – decât orice tehnologie inventată până acum. Pentru prima dată, orașele și Londra, în special, au depășit pragul de aproximativ un milion de oameni, care dominase lumea urbană până atunci. Unele orașe, inclusiv Chicago și New York, au crescut pe măsură ce tehnologiile cadrului de oțel și liftului le-au permis celor care aveau resurse să ridice primii zgârie-nori, acele „catedrale ale comerțului”.

Așadar, odată cu inventarea automobilului, multe orașe, cum ar fi Los Angeles, s-au extins, în ciuda rezistenței larg răspândite la ideea de extindere urbană. Unele orașe mari din lumea în curs de dezvoltare, inclusiv Dar es Salaam din Tanzania sau Nairobi din Kenya, au crescut în interior. Aici a prins rădăcini ideea de oraș compact bazat pe transportul public și densități rezidențiale mai mari.

Întinderea urbană din Los Angles, California. Credit imagine: Yuxuan Wang/Unsplash

Cum metaversul redefinește orașul

Majoritatea oamenilor trăiesc astăzi în orașe medii sau chiar mici. Încă depindem în mare măsură de motorul cu ardere internă pentru a ne deplasa între diferite activități, de obicei acasă și la serviciu.

Cu toate acestea, în ultimii 50 de ani, apariția computerelor și a comunicațiilor în rețea a făcut ca oamenii să trăiască acum la distanțe uriașe de colegii lor. Acest lucru estompează granițele fizice ale oricărui oraș. Numărarea locuitorilor unui oraș și cartografierea limitelor sale geografice sunt doar câteva dintre aspectele de luat în considerare atunci când definim ce este un oraș. Piesa digitală care acoperă acum planeta le permite cetățenilor oricărui oraș să interacționeze cu oricine, în orice loc și în orice moment.

În mod evident, orașele vor continua să crească și să se schimbe fizic. Până la sfârșitul secolului al XXI-lea, fiecare loc va fi fără îndoială o formă de oraș, dar termenul în sine nu este probabil să dispară. În schimb, sensul său se va schimba.

În 1937 deja, într-un compendiu intitulat The City Reader, istoricul Lewis Mumford a susținut că, deși orașele ar putea fi identificate ca entități fizice, ele sunt locuri de interacțiune socială, de comunicare. Acest lucru rezonează puternic cu ideea că în viitor nu ne vom mai gândi la orașe pur și simplu ca la niște centre fizice distincte într-un peisaj, ci ca modele de mișcare digitală, străbătând planeta pe mai multe scale, de la mega oraș până la cartierul local. Granițele nu vor mai avea același sens ca înainte de prima revoluție industrială din Marea Britanie, din 1830.

Megalopolisul vest-african se întinde de la Lagos în Nigeria, până la Abidjan în Coasta de Fildeș. Credit imagine: James Cheshire

Spre exemplu, oamenii de știință au folosit realitatea virtuală pentru a adăuga plante într-un oraș și au aflat cum acționează copacii virtuali asupra creierului nostru. Acest beneficiu psihologic pare să fie impulsul din spatele unui nou studiu în care oamenii de știință au folosit realitatea virtuală pentru a pune plantele verzi într-un mediu urban, gri, pentru a vedea dacă a crescut sănătatea mintală a participanților umani în același mod. Trei cercetători de la două universități franceze și-au publicat concluziile în publicația Frontiers, de curând.

„Ființele umane sunt mai bine adaptate din punct de vedere fiziologic să trăiască în vegetația verde decât în ​​medii de beton”, au scris coautorii.

„Din păcate, nu este întotdeauna posibilă introducerea vegetației naturii într-un mediu construit”.

Deși obstacole precum planificarea orașului și lipsa resurselor pot interfera cu planurile de includere a spațiilor verzi în orașe, studiul spune că designerii orașului folosesc deja pete verzi de culoare pentru a reproduce habitatul nostru natural. Imaginile mediilor fals create de echipă arată infrastructura precum poduri și pasaje supraterane cu cantități diferite de copaci și frunziș adăugate. Compararea imaginilor induce sentimentul unui animal de pradă pe un nou teritoriu înfricoșător, ceea ce face ușor de înțeles de ce datele au indicat medii mai verzi care oferă „experiențe mai plăcute”.

Așadar, folosind o cască HTC Vive, echipa a stabilit că participanții au mers mai lent și au avut ritm cardiac mai mare în setări mai ecologice și că majoritatea testelor au indicat concluzia că culorile pot fi un instrument puternic pentru a declanșa vigilența și plăcerea în orașele gri. Rezultatele nu sunt surprinzătoare – știm cu toții cât de bine te simți să fii afară. Să sperăm doar că accesul nostru la aceste experiențe este îmbunătățit, nu limitat, de VR.

Cercetătorii sunt de acord că, pe măsură ce orașele devin mai mari, ele generează economii de scară care domină din ce în ce mai mult creșterea economică și prosperitatea lor. Dovezile sugerează că lumea urbană este și mai complexă. Orașele seamănă din ce în ce mai mult cu sistemele biologice decât cu sistemele mecanice. Lumea urbană în curs de dezvoltare este foarte diferită de orice a apărut înainte. Încercarea de a determina limitele fizice ale orașului rămâne importantă.