Culesul viilor, prilej de veselie și pomenire a morților: superstiții și obiceiuri de toamnă la români

Încă din cele mai vechi timpuri, culesul la vie, în România, a ocupat un loc aparte între muncile agricole, în sufletele oamenilor.

Dacă culesul de porumb, roșii, sau orice altceva, înseamnă muncă, muncă și iar muncă, nu același lucru se poate spune și despre culesul la vie. Cu toate nu poate nimeni contesta faptul că și aici se muncește, românul are obiceiul să se și distreze. Cu alte cuvinte, prilej de a petrece timp de calitate cu cei dragi.

„Numeroase focuri luminau pe dealuri arătând în întunericul nopţii locul unde erau grupate cercurile de petrecere. Târziu, abia dimineaţa spre ziuă, focurile aţipeau, câinii prindeau a se linişti şi naiul, cobza sau vioara nu se mai auzeau”, scria I.C. Teodorescu în „Viile noastre”, într-un studiu apărut în anul 1935.

Culesul strugurilor, toamna, aduce împreună familiile și prietenii

Obiceiuri și superstiții la culesul de vie

Dincolo de muncă și distracție există superstițiile, dar și obiceiurile românești din cele mai vechi timpuri, după cum vei vedea în cele ce urmează. Unele dintre ele se mai practică chiar și astăzi, în unele regiuni ale țării noastre.

Spre exemplu, se spune că, în prima zi de cules la vie trebuie neaparat să dai struguri de pomană cuiva, pentru ca anul viitor să ai parte de un rod la fel de bogat.

Pentru cei care au podgorii mai mici sau mai mari de viță de vie, ziua de 14 septembrie, adică ziua Înălţării Sfintei Cruci, este o dată importantă din calendar pentru că acesta este momentul în care se dă startul sezonului de cules.

În acest context, ziua cu pricina poartă și numele de Cârstov sau Ostrovul viilor, Viniţel ori Viniceriu.

„În toate gospodăriile româneşti, luna septembrie este dedicată culesului viilor. De altfel, în mod popular, luna septembrie mai este numită La culesul vie, viniceriu sau viniţel. Cum vinul este considerat un aliment sacru, folosit în biserică la cele mai importante momente din viaţa umană (botez, cununie, înmormântare, împărtăşanie), producerea lui respectă şi astăzi tradiţiile moştenite din străbuni”, scrie Petruţa Pop, autorul unui blog dedicat tradiţiilor, potrivit adevărul.ro.

De asemenea, anumiți culegători sunt de părere că ar trebui să guste pentru prima dată din struguri abia după ce aceștia sunt duși la biserică.

Și pentru că tot am ajuns la acest subiect, unele regiuni din țară pun semnul egal între culesul la vie și pomenirea morților, astfel că împart câte o ulcică de must, însă nu înainte de a vărsa un pic pe jos, în onoarea celor ce nu mai sunt.

În plus, cine visează struguri se spune că va avea parte de lacrimi, oboseală sau chiar moarte. În concluzie, strugurii sunt de bun augur numai atunci când ești treaz (și la propriu, și la figurat).