„Comunistul de operetă”, mazilit la Jilava. Intelectualul Lucreţiu Pătrăşcanu, spaima „needucatului” Gheorghiu-Dej VIDEO

Lucreţiu Pătrăşcanu s-a remarcat încă din 1944, când a redactat special pentru Regele Mihai I o proclamație pe care cel din urmă a citit-o la radio în seara zilei de 23 august a anului menționat mai devreme.

De altfel, se poate spune că Lucreţiu Pătrăşcanu este unul dintre puținii intelectuali pursânge din comunism. Cu toate astea, ajungea să sfârșească la Jilava, iar de acolo, direct într-o groapă comună.

Lucrețiu Pătrășcanu (al doilea din stânga) – fotografie de arhivă

Lucreţiu Pătrăşcanu, unul dintre puținii intelectuali comuniști

Lucreţiu Pătrăşcanu era urât de colegi, pentru că, spre deosebire de mulți alții, era inteligent și citit. În totală antiteză, femeile îl adorau, întrucât, despre el se spune că avea un șarm aparte.

Practic, așa cum menționam anterior, el era ceea ce se poate numi „un comunist de catifea”, însă asta nu înseamnă că nu împărtășea valorile colegilor săi de partid.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Dacă, la începuturile sale politice, Lucrețiu Pătrășcanu era considerat ilegalist comunist, fiind adesea și arestat, el ajungea să dețină funcții împortante în partid, odată cu instalarea regimului de tristă amintire peste țara noastră.

El avea să scrie inclusiv discursul pe care Regele Mihai I era obligat să-l citească, în direct, la radio, în seara zilei de 23 august 1944.

„Pătrăşcanu era un tip inteligent, interfaţa intelectuală a partidului. Un om cu carte, care, din perspectiva discuţiei cu partidele istorice, părea util. Dăduse, în faţa celorlalte partide imaginea unui om cu care se poate dialoga“, spunea, despre el, istoricul militar Florin Şperlea.

Lucrețiu Pătrășcanu, alături de o femeie – fotografie de arhivă

Inteligența l-a ridicat și tot ea l-a dus la moarte sigură

De-a lungul vieții sale, Lucreţiu Pătrăşcanu s-a dedicat benevol cauzelor comuniste, fiind considerat unul dintre „apostolii” lui Iosif Stalin. Cu toate astea, inteligența sa avea să se transforme rapid în aroganță, după cum aveau să relateze istoricii, ulterior.

În mod evident, oricât de îndreptățit ar fi fost să se simtă superior, acest lucru nu a fost văzut cu ochi buni de colegii săi de partid, cei pe care Pătrășcanu avea să îi pună deseori în inferioritate.

Liderul comunist a fost, încet-încet, eliminat de pe lista celor privilegiați, noua cremă a socialiștilor știrbindu-i inclusiv meritul e a fi scris discursul Regelui Mihai, cel de pe 23 august.

În data de 24 august 1948 este arestat şi i se aduc noi acuzaţii conform cărora: „în calitate de agent al Siguranţei burghezo-moşiereşti şi agent al serviciului de spionaj englez, a dus o activitate criminală pentru paralizarea acţiunilor Partidului Comunist Român şi nimicirea din interior a partidului, contribuind astfel la provocarea, susţinerea şi continuarea războiului împotriva U.R.S.S”.

De altfel, unul dintre cei care au militat împotriva lui Pătrășcanu avea să fie chiar Gheorghe Gheorghiu-Dej, acuzându-l pe cel dintâi că ar fi spion al „imperialiștilor anglo-americani”.

Implicarea lui Dej nu a făcut decât ca eventuala condamnare să devină una sigură. Criticat, la vremea respectivă, de oamenii din Partid, fostul lider comunist nu ar fi riscat să-l lase liber pe cel care ar fi avut capacitatea necesară să-i devină un rival de temut.

Cei doi nu se suportaseră niciodată. Despre Dej, Pătrășcanu obișnuia să spună că nu este destul de educat pentru a conduce masele. Pe de altă parte, liderul comunist spunea despre rivalul său că ar fi un „comunist de operetă”.

Desigur, intelectualul a încercat să pledeze pentru cauza sa, însă totul a fost în zadar, întrucât soarta părea să-i fie pecetluită încă de dinaintea procesului, acesta fiind o simplă formalitate.

A fost condamnat la moarte în data de 14 aprilie 1954, iar întreaga avere pe care o deținea i-a fost confiscată.

Trei zile mai tâziu, acesta era executat la Jilava, ca mai apoi să fie înrgopat într-un mormânt comun. Trebuie menționat că, pe vremea aceea, nu numai dizidenții aveau această soartă, ci și foștii lideri politici comuniști care, dintr-un motiv sau altul, ajungeau pe lista „neagră”.

În aceeași perioadă, Ana Pauker era, la rândul ei, îndepărtată din liga I a comunismului din România.