Celebrul anonim, „frumosul” de referință pentru freza socialistă: îl știa toată România din vitrine

ACTUALITATE
Celebrul anonim, „frumosul” de referință pentru freza socialistă: îl știa toată România din vitrine
08 iul. 2022 | 14:02

Timp de 22 de ani, în mai toate frizeriile din România vedeai poza lui, „epoca ceaușistă” încercând să-ți sugereze subtil cam cum ar trebui să arate freza ta, pentru a fi frumos. Iar dacă, în strategia de marketing, folosești imaginea unui bărbat arătos, cu ochii albaștri sau verzi, șansele de „manipulare” devin mult mai eficiente. Din nefericire pentru majoritatea bărbaților perioadei, simpla schimbare a frezei nu avea să-i transforme în „Don Juan-ul” din fotografie, dar măcar îi asigura de faptul că sunt tunși după ultima modă comunistă.

Numele frumosului din vitrinele frizeriilor românești este Constantin Rogin și a câștigat un concurs în 1971 care l-a propulsat în cariera de model, devenind cunoscut în toată țara. Ulterior, Roghin a primit roluri de cascador în mai bine 60 de filme românești, activând cot la cot cu alți grei ai acestei lumi.

rorin-constantin-barbatul din vitrine

Constantin Rogin – imaginea emblematică a anilor comunismului, în toate vitrinele frizeriilor din România

Românii obișnuiau „să dea năvală” în frizerii, ca să arate ca „bărbatul din vitrină”

În mod evident, nu de puține ori le-a fost dat frizerilor să audă clienți care cer tunsoare asemenea lui Constantin Rogin, bărbatul a cărui figură devenise emblemă în vitrine, la intrare. Însă, cum a început, oare, totul?

„Cum a început totul? Printr-o întâmplare. Ieşeam într-o zi de la «Patria», fusesem la un film, când m-a acostat unul pe stradă. M-a analizat pe toate părţile – de am crezut că se dă la mine şi eram gata-gata să-i aplic o corecţie – şi m-a întrebat dacă nu vreau să particip la un concurs de coafură şi frizerie. Am evitat să-i dau un răspuns ferm şi m-am dus acasă, unde i-am povestit mamei ce şi cum. Şi ea mi-a zis: «Băi, sălbaticule, du-te, că doar nu te mănâncă omul. E un concurs». Şi m-am dus. M-am lăsat tuns de Teodor Dragomir, că aşa îl chema pe individ, frizerul de la «Lido», am stat pe scaun ore-n şir, de mi-au amorţit toate alea. Abia reuşeam să merg la toaletă. Imaginează-ţi că eram sute de candidaţi, era o sală imensă, iar până când venea comisia la fiecare te apuca plânsul. În sfârşit, am luat locul I pe Sectorul 1, după care, peste ceva timp, locul I pe Bucureşti, iar apoi, după încă o lună, locul I pe ţară. Ultima etapă s-a ţinut la Constanţa. Îi ziceam mamei: «M-am săturat, nu mă mai duc nicăieri, nu mai pot!». Măcar de aş fi luat şi eu nişte bani, dar n-am văzut o leţcaie! După vreo trei săptămâni, vine o vecină la noi: «Vecină, vecină, l-am văzut pe fi-tu!». Unde l-ai văzut, zice mama, că e-n casă şi doarme?! «E în poză la frizerie!». M-a trezit mama din somn, m-am îmbrăcat repede şi m-am dus la frizeria de la mine din cartier. Când m-am văzut în vitrină, am rămas cu gura căscată! Nu mă aşteptasem la aşa ceva, îţi dai seama că nu-mi spusese nimeni nimic… Ei, din momentul ăla au tăbărât femeile pe mine!“, a relatat Constantin Rogin, despre momentul care i-a schimbat viața, citat de Adevărul.

rogin-constantin-marian-chirvase-burebista

Constantin Rogin și Marian Chirvase, la filmările filmului „Burebista”

Se mândrește că i-a cunoscut pe Wesley Snipes şi Jean-Claude Van Damme

„Frumosul din vitrine” a lucrat inclusiv ca șofer, pentru O.N.T. și Radioteleviziunea Română. „Pentru că «orăcăiam» bine italieneşte şi eram simpatizat de ghidele de la O.N.T. (n.r. – Oficiul Naţional de Turism), am ajuns să schimb «tăieţei», adică dolari, la autocare întregi de turişti. M-am umplut de bani şi m-am distrat cât pentru trei vieţi. Dar pe chestia asta am fost mereu invidiat de masculi”, își mai amintește Roghin, citat de aceeași sursă.

Cu toate astea, nu a durat mult până când bărbatul să fie atras de cinematografie, răspunzând pozitiv propunerii de a deveni cascador în filmele perioadei. A jucat alături de alți cascadori cunoscuți ai vremurilor, printre care Szobi Cseh sau Marian Chirvase.

„Primul meu contact cu filmul l-am avut când eram încă un puşti. Aveam 18 ani şi eram sportiv, făceam canotaj la clubul Dinamo. Unul dintre antrenorii de la club era Vasile Stavru, al cărui frate, Tudor Stavru, fost caiacist, era unul dintre cei mai buni cascadori. Şi, prin intermediul lui Vasile, Tudor a mobilzat la Buftea pe toţi sportivii arătoşi. Era nevoie de noi pentru filmul «Bătălia pentru Roma», cu Orson Welles şi Laurence Harvey. Am filmat lângă Giurgiu şi am sărit de pe un pod în apa gârlei. N-am mai continuat după aceea, dar, când eram şofer la O.N.T, am cărat toţi actorii şi regizorii străini care veneau la noi pentru coproducţii. Îi duceam de la «Lido», sau de unde mai stăteau, până la Buftea şi înapoi. Aşa am ajuns din nou pe platouri. Am fost cascador în circa 60 de filme, majoritatea istorice, iar câteodată mai prindeam şi câte un rolişor. Am lucrat cu foarte mulţi regizori, de la Sergiu Nicolaescu şi Doru Năstase la Gheorghe Vitanidis, Mircea Mureşan sau Mircea Drăgan. După 1990, când s-a stricat treaba, am filmat numai sporadic, dar tot mă mândresc că i-am cunoscut pe Wesley Snipes şi Jean-Claude Van Damme“, şi-a mai reamintit Constantin Rogin.

Din filmul „Horea”, în regia lui Mircea Muresan: Szobi Cseh, Nelu Crăciun, Bebe Marinaru, Marian Chirvase, Rogin Constantin, Laie Drăghici, Telu Constantin Păun și Popa Vasile Țeavă

Szobi Cseh l-ar fi „turnat” la Securitate: „Am rămas cu o durere în suflet”

Constantin Rogin a povestit, de asemenea, că ar fi rămas cu o mare durere în suflet, după ce prietenul său, Szobi Cseh l-ar fi „turnat” la Securitate, aflat sub anonimatul numelui conspirativ „Sabin”.

Rogin ar fi ascuns valută și aur într-o grădină din imediata apropiere a garsonierei în care locuia, iar la scurt timp, organele de ordine comuniste i-ar fi făcut o vizită pentru a verifica dacă este, sau nu, așa.

Fostul cascador a povestit că, atunci când și-a dat seama cine l-a pârât, i-ar fi venit să plângă. „Dar știi cum se spune, despre morți… numai de bine”, a concluzionat acesta.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele