Ștefan Iordache este, a fost și va fi o figură emblematică și absolut inconfundabilă a scenei de teatru, dar și a filmului, de la noi din țară.
S-a născut, a trăit fabulos și demn, a bucurat generații întregi de cinefili români și s-a stins ducând cu el în mormânt un mare regret.
Ștefan Iordache în fimul Faraonul, din 2004. Sursă foto: IMDB.com
Născut într-unul dintre cele mai rău-famate locuri din București, actorul provenea dintr-o familie ce își avea originile în Calafat.
„Ai mei erau din Calafat, unde amândoi locuiau pe aceeaşi stradă. S-au căsătorit şi, tineri şi fericiţi, au pornit-o în lumea largă”, îi povestea actorul Ludmilei Paltanjoglu, într-un interviu din volumul „Regele Scamator”, potrivit adevarul.ro.
Și-a dat seama destul de târziu că menirea sa în viață este actoria, întâi încercându-și norocul la Facultatea de Medicină. După ce a leșinat în sala de disecție, a renunțat, fugind de acasă și devenind muncitor de rând.
Norocul l-a purtat înspre actorie în momentul în care a nimerit într-o brigată artistică a unei cooperative la care lucra, în acel moment. Sfătuit să dea la teatru, tânărul Ștefan Iordache nu a stat mult pe gânduri și a făcut exact acest lucru, reușind cu brio.
Mai mult, spre deosebire de alți actori ai generației sale, a insistat să-și mențină demnitatea în perioada comunismului, păstrându-și coloana vertebrală.
„Întotdeauna am trăit cu spaima că o să uit de unde am plecat. Pentru că am văzut prea mulţi oameni care şi-au negat rădăcinile, uitând. Şi, ca să mă trezesc, din când în când, din euforia pe care ţi-o dă meseria asta a mea, mă duc să-mi revăd cartierul. O iau din Dorobanţi (unde stau acum), pe jos, până în Rahova.
Acolo, aproape totul a fost dărâmat… E groaznic să nu mai găseşti locurile în care ai trăit şi ai copilărit! E trist când amintirile se înceţoşează”, spunea marele actor, la un moment dat, potrivit sursei citate anterior.
Ștefan Iordache își dădea ultima suflare în data de 14 septembrie 2008, într-un spital din Viena, la vârsta de 67 de ani. Acela era momentul în care Richard al III-lea, Hamlet sau Prințul Negru se aplecau sincron în fața publicului, pentru ultima oară.
Pleca din viață demn, așa cum a trăit, în Ziua Crucii, semn că până și cele sfinte erau, până la urmă, de partea lui.
Îndurerată de moartea soțului ei, Mihaela Tonitza-Iordache avea să plece și ea dintre cei vii la un an și jumătate după aceea. Imediat după moartea marelui actor, aceasta spunea: „Sufletul şi viaţa mea nu m-au părăsit. Ne întâlnim curând… Ştefane, aşteaptă-mă! Fără tine n-am niciun rost. Te iubesc, Coco!”, aproape prevestitor.
Tot ea, soția lui iubită, declara despre Ștefan Iordache, la un moment dat: „Are voluptatea plimbărilor în aer liber. Ani de zile a făcut jogging. Pleca în Herăstrău, în fiecare dimineaţă, îmbrăcat în trening, cu căţelul nostru foxterier, Ogo”, povestea Michaela Tonitza-Iordache. „După ce a murit Ogo, de care era foarte ataşat, a renunţat la jogging, dar şi-a continuat mersul zilnic pe jos, ore întregi, singur. Pentru el e o formă de linişte”.
Ștefan Iordache nu s-a considerat niciodată o vedetă, ba dimpotrivă. Obișnuia să le spună oamenilor care încercau să-l măgulească următoarele: „Oi fi maestru! Asta înseamnă că sunt bătrân”.
O carieră plină, o poveste de iubire totală, însă și un regret pe care cel căruia nu-i plăcea să-i zici „maestre” l-a luat cu el în mormânt: nu a avut copiii niciodată, cu toate că și i-a dorit toată viața sa.