Biserica Sfântul Ioan, de lângă Miercurea Ciuc, singură pe deal: povestea masacrului unui sat întreg

Sunt câteva locuri din țara asta pe care trebuie neaparat să le vizitezi, iar Biserica Sfântul Ioan, de lângă Miercurea Ciuc, este unul dintre ele, mai ales dacă ți se întâmplă să treci pe lângă ea, în drumul tău spre orașul menționat anterior.

Într-o vizită rapidă prin zonă, am observat biserica de pe deal, care veghea singuratică către localitățile din apropiere. N-a durat mult până să-i aflu și povestea tristă.

Se pare că Delnița a servit drept „parohie-mamă” pentru Ciceu (astăzi Siculeni), dar și pentru Păuleni-Ciuc. Între Delnița și Siculeni se află Biserica Sfântul Ioan, care a fost folosită mult timp de toate satele enumerate mai devreme.

Biserica Sfântul Ioan, din apropierea orașului Miercurea Ciuc, singura clădire rămasă în picioare după invazia tătară care a nimicit tot satul

Biserica a fost folosită, în trecut, și de locuitorii fostului sat Tordafalva, o localitate care a fost distrusă de tătari în secolul al XVI-lea, lăsând doar zidurile și turnul bisericii, aproape toți locuitorii fiind uciși.

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Imediat după, Sfântul Ioan a primit un tavan impresionant, în stil renascentist, în 1613. Conform legendei, imediat după ce au plecat tătarii, populația supraviețuitoare s-a mutat din acest loc în sud-estul Delniței, unde au format satul Păuleni-Ciuc. Majoritatea pământurilor de pe lângă Biserica Sfântul Ioan aparțin chiar și în prezent locuitorilor din Păuleni-Ciuc.

Biserica Romano-Catolică Sfântul Ioan este unul dintre cele mai interesante monumente bisericești din întregul Ținut Secuiesc și, poate mai important decât atât, este înregistrat în lista oficială a monumentelor din județul Harghita.

A fost construită în perioada 1450-1500, în stil gotic, avânt un tavan cu arcade. De asemenea, păstrează obiecte romanice din vremuri de demult. Este înconjurată de un zid de piatră, susținut de doisprezece stâlpi, în curte având un mic cimitir. Fiecare fereastră din turn are formă arcuită.

Trebuie menționat că altarul cu aripi sculptate în lemn datează din 1675.