A fost descoperită regiunea din creier care ne ajută să spunem ce intenționăm, de fapt, să transmitem prin limbaj
O zonă din creier, numită girusul precentral, joacă un rol esențial în modul în care oamenii își folosesc sunetul vocii, pentru a controla modul în care doresc să sune cuvintele, arată un nou studiu.
Abilitatea de a „culege” înțelesuri din tonalitatea vocii a fost recunoscută de mult timp ca fiind esențială pentru vorbirea fluentă. De asemenea, este recunoscută capacitatea fiecărei persoane de a face posibile adaptări aproape imediate pe baza acestor indicii, cum ar fi încetinirea vorbirii pentru a articula mai bine cuvintele cu mai multe silabe sau ridicarea vocii pentru a depăși zgomotul puternic de fundal.
Condus de cercetătorii de la NYU Grossman School of Medicine, noul studiu s-a concentrat pe subregiuni ale stratului de suprafață al creierului sau cortexul cerebral, deoarece acestea controlează modul în care oamenii își controlează mișcarea buzelor și a limbii pentru articularea cuvintelor.
Zona din creier care ne ajută să spunem ce trebuie se numește girus precentral
Dar rolul precis al fiecărei subregiuni în vorbirea în timp real a rămas până acum neclar, în parte, din cauza dificultăților de a accesa direct creierul.
Noul studiu a scos la iveală că, în vreme ce trei regiuni corticale principale erau implicate în corectarea limbajului, printre care girusul temporal superior și girusul supramarginal, doar girusul precentral domina în cazurile de folosire a pauzelor în vorbire, pentru corectarea și adaptarea limbajului.
„Studiul nostru confirmă pentru prima dată rolul critic al girusului precentral dorsal în menținerea controlului asupra vorbirii și pentru a ne asigura că pronunțăm cuvintele așa cum dorim”, spune cercetătorul principal al studiului Adeen Flinker.
Flinker spune că echipa plănuiește studii suplimentare asupra mecanismelor de feedback ale creierului pentru controlul vorbirii. În special, echipa încearcă să explice dacă circumvoluția precentrală dorsală este responsabilă pentru generarea memoriei inițiale a creierului.
Pentru acest studiu, cercetătorii au analizat mii de înregistrări oferite de aproape două sute de electrozi conectați la creierele a 15 epileptici programați pentru operație, pentru a identifica care sunt cauzele crizelor acestora.