Teorie controversată despre Marte: ar putea avea oceane. Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie

S-a descoperit apa pe Marte. Dar nu numai. Numeroase teorii despre cum a apărut apa pe Planeta Roșie s-au tot vehiculat în rândul cercetătorilor. Acum, o nouă teorie controversată spune că ar exista oceane în scoarța planetei Marte.

Studiile anterioare au arătat că planeta Marte a fost odată suficient de umedă pentru a-și acoperi întreaga suprafață cu un ocean de apă de aproximativ 100 până la 1.500 de metri adâncime, conținând aproximativ jumătate din cantitatea de apă ca Oceanul Atlantic al Pământului, a declarat NASA într-un comunicat.

Întrucât există viață practic peste tot pe Pământ, unde există apă, această istorie a apei pe Marte ridică posibilitatea ca Marte să fi fost odată plină de viață – și s-ar putea să fie încă.

Cu toate acestea, Marte este acum rece și uscată. Anterior, oamenii de știință au crezut că, după ce Planeta Roșie și-a pierdut câmpul magnetic de protecție, radiația solară și vânturile solare au “dezbrăcat-o” de mare parte din aer și apă. Cantitatea de apă pe care Marte o posedă încă în atmosferă și gheața ar acoperi-o doar cu un strat de apă de aproximativ 20 până la 40 de metri grosime.

Cum prepari cele mai gustoase gogoși cu iaurt. Desertul ce îți aduce aminte de copilărie

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

Marte ar avea apă sub scoarța sa

Dar descoperirile recente sugerează că Marte nu și-ar fi putut pierde toată apa în spațiu. Datele din misiunea NASA MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile EvolutioN) și de pe Mars Express al Agenției Spațiale Europene au dezvăluit că, cu ritmul de dispariție al apei din atmosfera Planetei Roșii, Marte ar fi pierdut un ocean global de apă de numai aproximativ 3 până la 25 de metri adâncime pe parcursul a 4,5 miliarde de ani.

Acum, oamenii de știință descoperă că o mare parte din apa pe care Marte o avea odinioară ar putea rămâne ascunsă în scoarța Planetei Roșii, blocată în structurile rocilor de sub suprafața marțiană. Ei și-au detaliat descoperirile recent, în revista Science și la Lunar Planetary Science Conference.

Folosind date de la roveruri și nave spațiale care orbitează planeta Marte, precum și de la meteoriții de pe Marte, cercetătorii au dezvoltat un model al Planetei Roșii care estimează cu câtă apă a început și cât de mult ar fi putut pierde în timp. Mecanismele potențiale din spatele acestei pierderi au inclus evacuarea apei în spațiu, precum și încorporarea chimică în minerale.

O modalitate prin care oamenii de știință estimează cât de multă apă a pierdut Marte în spațiu implică analiza nivelurilor de hidrogen din atmosfera și rocile sale. Fiecare atom de hidrogen conține un proton în nucleul său, dar unii posedă un neutron suplimentar, formând un izotop cunoscut sub numele de deuteriu. Hidrogenul obișnuit scapă din gravitația unei planete mai ușor decât deuteriul.

Roverul Perseverance va cerceta apa de pe Planeta Roșie

Prin compararea nivelurilor de hidrogen mai ușor și a atomilor de deuteriu mai grei din probele marțiene, cercetătorii pot estima cât de mult hidrogen ar fi putut pierde planeta în timp. Deoarece fiecare moleculă de apă este formată din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen, aceste estimări ale pierderii de hidrogen marțian reflectă, prin urmare, cât de multă apă marțiană a dispărut.

Una peste alta, cercetătorii au sugerat că Marte și-a pierdut cu 40% până la 95% din apa sa în perioada Noahiană, în urmă cu aproximativ 4,1 miliarde de ani. Modelul lor a sugerat că actuala cantitate de apă de pe Planeta Roșie a atins nivelurile din prezent cu aproximativ trei miliarde de ani în urmă.

„Marte a devenit practic planeta uscată și aridă pe care o cunoaștem astăzi în urmă cu trei miliarde de ani”, a declarat pentru Space.com autorul principal al studiului, Eva Scheller, om de știință planetar la Institutul de Tehnologie din California.

Noile estimări ale cantității de apă îngropate în scoarța marțiană variază foarte mult din cauza incertitudinii cu privire la rata la care Marte a pierdut apă în spațiu în trecutul îndepărtat, a remarcat Scheller. Ea a explicat că roverul Perseverance al NASA, care a aterizat pe Marte în februarie, poate contribui la perfecționarea acestor estimări, „deoarece se îndreaptă către una dintre cele mai vechi părți ale scoarței marțiene și, astfel, ne poate ajuta să identificăm procesul trecut al pierderii de apă mult mai bine”.

Deși o mare parte din apa pe care Marte o avea poate fi încă blocată în scoarța sa, asta nu înseamnă că viitorii astronauți ai Planetei Roșii vor găsi cu ușurință acea apă, pentru a-i ajuta să trăiască acolo, a avertizat Scheller.