Revelionele de altădată vs. revelioanele de azi: ce s-a schimbat, ce a rămas la fel

Lumea se află într-o continuă schimbare. Partea cea mai bizară este că, de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama de acest lucru. Reușim, totuși, să realizăm cum ne afectează trecerea timpului, numai atunci când privim înregistrările vechi sau fotografiile de pe timpuri.

Iar dacă în cazul altor zile din an, e mai greu să ne amintim detalii, petrecerile de revelion vor fi mereu ținute minte – cu ajutorul propriei memorii, ori al aparatelor de fotografiat sau filmat, menite să imortalizeze pentru vecie un moment în timp.

Se poate spune că fac parte din generația care le-a văzut pe toate. Milenialii sunt acei oameni care au fost nevoiți să facă tranziția de la simplitatea unor vremuri de demult, la așa-zisul haos din ziua de azi. Am simțit comunismul, am trecut „ca gâsca prin apele reformelor nouăzeciste” și m-am trezit, brusc, aruncată în anii 2000, cei care au adus schimbări majore, din toate punctele de vedere.

Recunosc, am momente în care mi-e dor să mă uit ore în șir la o fotografie și să mă bucur de lucrurile simple – lucru cam greu de realizat acum, în 2021, când nu reușesc să mă uit mai mult de două secunde la fiecare fotografie, dintre miile pe care le am în camera foto și în telefon.

Secretul celor mai pufoase găluște de post, care nu se destramă. Cum trebuie să faci compoziția

Florin Piersic, devastat după moartea lui Gabriel Cotabiță: „Te-au chemat îngerii, prieten drag”

Cam așa și cu revelioanele: parcă nu mai reușim să ne bucurăm ca odinioară. Totul se întâmplă cu așa mare repeziciune încât, înainte să apucăm să ne bucurăm de momentul prezent, acesta se află deja în trecut. Explicația e simplă: ne distrag atenția mereu alte și alte lucruri și, astfel, încetăm să mai gândim în profunzime, să ne mai bucurăm în profunzime și, în mod inevitabil, să mai simțim în profunzime.

De ce ne amintim cu nostalgie de revelioanele de altă dată?

Pentru că, așa cum spuneam anterior, în acele vremuri aveam timp să ne oprim din goană și chiar să ne deschidem inimile. Afirmația mea nu are legătură cu niciun regim politic de atunci sau acum, ci doar cu modul în care lumea a evoluat, iar odată cu ea, și noi.

Ori, deopotrivă, că ne-om fi deșteptat între timp. Mă suprind adesea urmărind sketch-urile de demult, cele de revelion, cu Stela Popescu și Alexandru Arșinel, și mă minunez cum, în trecut, acestea reușeau să mă amuze. Ce-i drept, și eu eram mai mică, dar și oferta de entertainment mai săracă. Altfel spus, ne distram și râdeam pentru că altceva oricum nu era.

Adevărata provocare vine abia când realizezi că nu prea ai cu ce compara, din punct de vedere calitativ. Multe dintre show-urile de revelion din zilele noastre sunt atât de comerciale încât cele cu Stela și Arșinel par adevărate capodopere.

Și-am stat să mă gândesc: ce e diferit acum, față de anii comunismului și cei din post-comunism? Dacă, în acele vremuri, show-urile de comedie prezentau o calitate moderată, cu scopul de a fi înțeles și de unul deștept, și de unul mai puțin deștept, astăzi avem parte de extreme: capodopere sau spectacole extrem de proaste, rareori existând calea de mijloc.

Ce era atunci:

Ce e acum:

Televizorul, opțiune „de nevoie”

Un alt aspect important, demn de menționat, este faptul că, în ultimii ani, spectacolele de revelion, difuzate la televizor, nu mai sunt atât de urmărite. Oamenii au acum tendința de a petrece mai mult și de a urmări tv-ul mai puțin. Așadar, poate asta este încă o explicație a faptului că programele pentru sărbători par realizate „de mântuială”, doar pentru a umple spațiul de emisie. Cu alte cuvinte, sunetul alb din fundalul fiecărei case.

Petrecerile de revelion, mai pompoase acum

Și dacă nu ne mai uităm așa de mult la televizor, de revelion, ce facem? Așa cum spuneam mai devreme, petrecem mai mult. În treizeci de ani, tendința românului de a sta acasă, în noaptea dintre ani, a scăzut considerabil. Ca să fiu sinceră, nu-mi pot aminti cu exactitate când a fost ultima oară când am petrecut noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie acasă. În ultima perioadă, am preferat să merg ori pe la petrecerile organizate de alții, ori în localuri care organizează astfel de evenimente tematice. Motivul este unul lesne de înțeles: mai puțin deranj în propria locuință și garanția că pot pleca oricând de la respectiva petrecere, în cazul în care ea nu se dovedește a fi ceea ce speram la început. În momentul în care ai invitați, nu ai opțiunea de a spune „stop joc”, așa cum se întâmplă atunci când tu ești cel invitat (la prieteni sau la restaurant).

Dacă în timpul comunismului sau, după caz, imediat după Revoluție, petrecerile erau simple, cu bucate tradiționale și fără prea mare dichis vestimentar, situația s-a schimbat în prezent. Dintr-o dată, românii au început să aprecieze „dish-urile” gătite de chefi cu stele Michelin. Fructele de mare sau specii de pești de existența cărora nici auzisei până odinioară, au luat locul sarmalelor, tobei de casă, a fripturii sau a piftiei. Băuturile nu mai sunt nici ele ceea ce erau odată. Vinul de casă, îmbuteliat în pet de plastic brand-uit cu „Coca Cola” a fost înlocuit cu soiurile de lux ale celor mai apreciate crame.

Atunci sau acum: cum e mai bine?

Nu cred că există un răspuns general valabil, în acest caz. Până la urmă, fiecare generație își face propriile obiceiuri, în funcție de mediul înconjurător, însă și de condițiile de trai. Desigur, unele dintre aceste generații, inclusiv a mea, au avut oportunitatea să trăiască cu un picior în trecut și cu unul în prezent, gustând din frumusețea ambelor timpuri. Întocmai acesta este motivul pentru care cineva din generația mea va fi mereu acreditat să compare revelioanele de altă dată cu cele din prezent, vizibil schimbate.

Acestea fiind spuse, cred că există „loc sub soare” pentru toate gusturile. Iar faptul că unii se distrau mai abitir pe sketch-urile cu Stela și Arșinel, în timp ce alții consideră că glumele lui Dan Negru sunt mai bune, înseamnă doar că anii trec și odată cu trecerea lor, se schimbă și tendințele. Nu e neaparat un lucru rău, ci doar o stare de fapt, independentă de noțiuni ca „rău” și „bine”.

Ceea ce nu se va schimba niciodată este nevoia oamenilor de a se distra, indiferent de modul în care o vor face.