Pandemia a fost doar începutul telemuncii: cum arată jobul viitorului pentru cei mai mulți dintre noi

Este evident că absolut toți, fără nicio excepție, am trecut prin niște schimbări. Diferă doar modurile în care ne-am schimbat în ultimul an. Pandemia ne-a schimbat modul de viață, rutina în sine, felul în care am socializat cu prietenii sau colegii, stările de spirit, activitatea fizică, modul în care muncim și multe altele. Cert este că ultimul an și-a pus amprenta asupra vieții fiecăruia dintre noi.

Dar în articolul de față voi analiza un singur aspect pe care pandemia l-a afectat: munca. Și anume, felul în care s-a schimbat modul în care am muncit, cum lucrăm acum și, desigur, cum ne vom îndeplini atribuțiile legate de job în viitor. Chiar și după ce pandemia va trece, într-un final, definitiv. Vom lucra în continuare de acasă? Va fi un sistem hibrid de lucru? Ne vom întoarce full time la birou? Sunt doar câteva întrebări pe care ni le punem toți.

Majoritatea companiilor sunt de părere că activitatea postpandemică va fi hibridă. După aceea, detaliile devin neclare. În viitorul postpandemic al muncii, nouă din zece organizații vor combina munca la distanță cu cea de la birou, potrivit unui nou sondaj McKinsey. Sondajul confirmă faptul că productivitatea, eficiența și satisfacția angajaților au crescut în timpul pandemiei, când oamenii au lucrat remote.

Cum a afectat pandemia sectorul muncii

O constatare notabilă a sondajului este că organizațiile cu cele mai mari creșteri de productivitate în timpul pandemiei au susținut și încurajat „mici momente de angajament” în rândul angajaților lor. Momente în care au loc ședințe de coaching, mentorat, brainstorming și coworking. Aceste organizații se pregătesc pentru lucrul hibrid prin instruirea managerilor pentru conducerea la distanță, prin reimaginarea proceselor de muncă și prin regândirea modului de a ajuta angajații să prospere în rolurile lor.

Prima întâlnire între Adriana Bahmuțeanu și fiii săi după decesul lui Silviu Prigoană. Ce i-au spus copiii săi imediat ce au văzut-o

Autostrada A1, închisă din cauza rafalelor puternice. Există riscul ca tirurile să se răstoarne. Situația traficului pe drumurile naționale

Viitorul va fi hibrid. Înainte de criza COVID-19, majoritatea organizațiilor solicitau angajaților să-și petreacă cea mai mare parte a timpului la birou, deși nu era neapărat mai eficientă această abordare. Dar pe măsură ce pandemia trece, managerii spun că modelul hibrid – în care angajații lucrează atât la distanță, cât și la birou – va deveni mult mai comun. Adică o zi sau două pe săptămână de la birou, restul – remote.

Această abordare ar putea ajuta angajații să nu-și schimbe radical (din nou) stilul de lucru după un an în care au muncit de la distanță. Pe de altă parte, unii spun că le-ar prinde bine și puțină socializare cu colegii, un schimb de idei, o conversație face to face, după un an de meetinguri pe Zoom.

Dar nu fiecare organizație a experimentat aceeași îmbunătățire a eficienței și satisfacției angajaților în perioada pandemiei. Aproximativ 58% dintre manageri, potrivit studiului, raportează îmbunătățiri ale productivității individuale, dar o treime suplimentară spune că productivitatea nu s-a schimbat. Companiile rămase în urmă, care reprezintă 10% dintre respondenți, afirmă că productivitatea individuală a scăzut în timpul pandemiei. Este important de remarcat diferența dintre productivitatea individuală și cea a echipei.

De ce unele companii s-au bucurat de o productivitate mai mare în timpul pandemiei? Potrivit sondajului, unii manageri susțin legăturile dintre colegi – oportunități de a discuta proiecte, de a împărtăși idei, de exemplu. Două treimi dintre liderii productivității raportează că aceste tipuri de relații au crescut. Pe măsură ce managerii încearcă să susțină câștigurile de productivitate în stil pandemic cu un model hibrid, vor trebui să proiecteze și să dezvolte spațiile potrivite pentru ca aceste mici interacțiuni să aibă loc.

Care este viitorul jobului tău?

Susținerea momentelor de conexiune necesită schimbări subtile în modul în care funcționează anumite paradigme. Aproape toți managerii chestionați recunosc că gestionarea de la distanță diferă de când toți angajații sunt la fața locului, dar alte subtilități ar putea să nu fie la fel de evidente. Nuanțele pot fi observate la mai mult de jumătate dintre liderii de productivitate care și-au instruit managerii cu privire la modul de a conduce echipele mai eficient. Accentul pus pe conexiunile mici sugerează că organizațiile ar putea sprijini mai bine managerii, printre altele, educându-i cu privire la impactul pozitiv și negativ pe care îl au asupra angajaților. Și prin instruirea managerilor cu privire la abilitățile ușoare, precum furnizarea și primirea de feedback. Organizațiile pot explora, de asemenea, modalități noi de a aborda empatia care însoțește adesea câștigurile în autoritate.

La nivel european, 36,8% dintre angajați au început să lucreze remote la începutul pandemiei, potrivit unui alt studiu realizat de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Muncă și Viață (Eurofound). Iar în România, potrivit aceluiași studiu, circa 18,4% dintre respondenți au început să lucreze de acasă tot atunci. În ceea ce privește problema overtime-ului, principalul element afectat de tranziția la lucrul de acasă este programul de lucru – toți angajații care lucrează de acasă fiind predispuși să lucreze peste program. Potrivit studiului, România, Germania, Lituania, Malta și Polonia sunt țări care, deși promovează munca de acasă, nu iau în considerare și consecintele negative ale acesteia.

Datele din studiu arată că angajații companiilor care lucrează în regim work from home depășesc uneori linia fină dintre muncă și viața personală, le este mai greu să distingă ce intră în programul de lucru și ce nu.

Odată cu creșterea numărului de angajați work from home, în atenția guvernelor a intrat dreptul la deconectare, în special în țările în care deja au fost lansate dispoziții legislative și au avut loc dezbateri pe acest subiect.

Cum m-a afectat pe mine pandemia din punct de vedere profesional

Un exemplu legat de schimbările în ceea ce privește locul de muncă mi-aș permite să spun că sunt chiar eu. Am trecut prin niște schimbări destul de haotice în ultimul an în ceea ce privește joburile, dar nu pot să nu văd lucrurile astea ca pe ceva benefic. Pe scurt, anul trecut în aprilie am intrat în șomaj tehnic, odată cu debutul pandemiei în țara noastră. Publicația la care lucram de câțiva ani, la acea vreme, a fost afectată de închiderea țării, de lockdown-uri și așa mai departe.

Trebuie să recunosc că, din punct de vedere profesional, a fost cea mai grea perioadă pentru mine. Timp de două luni am căutat soluții, CV-uri depuse, nivelul anxietății a crescut, iar chiria nu se putea plăti de la sine. Evident, în perioada aceea nu prea se făceau angajări, țara era blocată, iar eu… și mai blocată în gânduri și temeri legate de ce va urma.

Prin iunie, am avut parte de un nou start, chiar la acest site pe care citești acest articol. M-am angajat aici și am experimentat pentru prima dată ceea ce avea să fie munca remote. Ceva total nou pentru mine. În comparație cu ce făceam înainte de perioada aceea, adică muncă de redacție, muncă de teren (evenimente, interviuri), press trip-uri și așa mai departe, a trebuit să învăț să fac totul de acasă. Și trebuie să spun că am realizat cât de greu este pentru un jurnalist să-și facă meseria de acasă. De ce? Pentru că un lucru e să iei un interviu unui om face to face – să-i auzi inflexiunile vocii, să-i observi mimica, expresiile faciale, să stabilești un fel de legătură cu personajul, care-ți va folosi apoi în redactarea materialului. Și cu totul altceva e să faci un interviu prin mail sau la telefon. Sau chiar și pe Zoom/Skype sau ce vrei tu. Nu e același lucru și aici mi-a fost greu să găsesc inspirația aceea de care ai nevoie când scrii.

Au existat, desigur, ca în toate, avantaje și dezavantaje. Printre avantaje ar fi că, în primul rând, am început să-mi gestionez mai bine timpul – n-am mai pierdut ore întregi în trafic în drum spre birou și înapoi spre casă, la ore de vârf. Astfel, am putut să mai fac și alte lucruri. Desigur, socializarea nu prea intra aici. Apoi, eficiența a venit, totuși, treptat. La început nu puteam să mă organizez acasă, pentru că găseam ceva de făcut prin casă în permanență. Apoi, am ajuns la nivelul în care am ajuns să-mi duc la bun sfârșit task-urile în două-trei ore, în loc de opt ore, cât stăteam la birou înainte.

Printre dezavantaje aș menționa faptul că-mi lipsea interacțiunea cu colegii. E foarte important acest aspect și mi-am dat seama de asta când stăteam în casă singură și simțeam nevoia să schimb o vorbă cu cineva și… nu aveam cu cine. Desigur, tehnologia ne-a ajutat pe toți să comunicăm. Dar personal, prefer un dialog în realitate, în detrimentul Zoom-ului.

Apoi, tot la dezavantaje aș mai adăuga că, precum menționam și mai sus, nu mai știam unde e granița dintre muncă și viața personală. Chiar dacă din viața personală, în timpul pandemiei, toți am fost forțați să renunțăm la multe lucruri, cum ar fi socializarea, ieșirile cu prietenii și alte diverse activități cărora sigur le-am dus dorul mult timp. Lucram peste program de multe ori, mai ales la început, pentru că nu știam să-mi gestionez bine timpul. Iar ulterior, pur și simplu, chiar dacă îmi îndeplineam norma, nu mă puteam opri din muncit, oricât de bizar ar suna. Acest lucru îl făceam, probabil, ca să umplu niște goluri personale. Da, m-am afundat în muncă și nu era în regulă. Burnout-ul e ceva real și de evitat.

Dar acum, chiar de săptămâna aceasta, am început să merg la birou. Două zile pe săptămână deocamdată, ceea ce se încadrează la lucrul în sistem hibrid, și vreau să spun că este ciudat, dar bine, în același timp. Recunosc că m-am obișnuit acasă și mi-a fost greu să mă trezesc luni, să mă pregătesc și să plec spre redacție, în loc să mă mut din pat, pe scaunul de la biroul meu. Dar mi-a plăcut.

Mi-a plăcut, pentru că, în primul rând, aici nu-mi cunoscusem decât doi colegi cu care m-am văzut de vreo două ori. Luni mi-am cunoscut colegii, am început să mă acomodez în redacție și îți spun cu mâna pe inimă că discuțiile alea cu colegii, dintre două articole scrise, pot face minuni pentru psihic. Chiar avem nevoie de interacțiune reală, ca înainte de pandemie. Avem nevoie de expresiile faciale ale celorlalți, de o strângere de mână, de o glumă. Avem nevoie de normal. Hai să revenim ușor, dar sigur, la normal.