Animalele de companie nu sunt jucării – sunt copii

Animalele de companie nu ar trebui să fie nici jucării, nici accesorii. Ele sunt parte din familie și merită să fie tratate ca atare. Din păcate, chiar și în 2021 (colț cu 2022) există cazuri în care dezumanizarea forțată a animalului devine sinonimă cu lipsa de umanitate a omului.

Încă din cele mai vechi timpuri, omul și-a căutat prieteni în animale, câinii și pisicile fiind, de departe, cele mai adaptabile variante. Animalul s-a lăsat îmblânzit și i-a dat omului toată dragostea de care dispunea. Din nefericire, de cele mai multe ori, omul n-a știut să răspundă acestei prietenii, profitând de ea adesea. Câinele e bun pentru apărare, pisica pentru prins șoareci și alte dăunătoare. Cam asta e percepția generală, mai ales în mediul rural românesc.

În epoca modernă (cu emfază pe urban), omul a reevaluat relația pe care o are cu animalele și a decis că pisicile și câinii de rasă ar putea fi jucăriile ideale pentru cei mici, ori, după caz, accesorii care să se asorteze perfect cu pantofii sau poșetele de firmă.

Crăciunul, prima etapă a abandonului

Și uite că nu mai e mult până la Crăciun, iar mulți dintre copii vor cere Moșului o pisică sau un cățel. Din dorința de a le face celor mici pe plac, mulți părinți vor percuta strângând din dinți și le vor lua acestora un mic blănos care, timp de câteva luni, va fi tratat regește. Firește, asta până când cel mic se va plictisi, ca de orice altă jucărie, și va începe să-l ignore. Moment la care părinții vor începe să observe că animalul lasă păr, că își face nevoile prin casă sau că mâncarea acestuia costă prea mult. Ceea ce, în mod evident, va reprezenta începutul sfârșitului pentru pisica sau cățelul care, cu câteva luni în urmă, aducea atâta bucurie în familia „lui”.

Gabriel Cotabiță a învins moartea de două ori. Și-a revenit din comă după 3 săptămâni și a scăpat cu viață dintr-un accident teribil

Care ar fi cauza morții lui Gabriel Cotabiță. Artistul s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate în ultimii ani

Lunile de primăvară-vară reprezintă iadul asociațiilor pentru protecția animalelor, cele care se confruntă cu sute (sau poate chiar mii) de cazuri de abandon. Oricâtă bunăvoință ar exista din partea acestora, nu toate cazurile de abandon vor fi rezolvate. Până la urmă, asociațiile sunt limitate de spațiul restrâns, însă și de componenta financiară. Așadar, multe dintre animalele abandonate pe stradă vor avea parte de o soartă tragică pe care, în mod evident, nu o merită. Incapabile să se descurce afară, în acel mediu ostil în care nu au fost niciodată învățate cum stă treaba cu „legea străzii”, vor fi calcate de mașini, agresate de alți oameni sau, după caz, chiar de alte animale comunitare teritoriale.

Cumpărați-le copiilor voștri pisici și căței de pluș

Înainte să cumperi un animale viu, de Crăciun, pentru copilul tău răzgâiat, urcă-te în mașina timpului și călătorește câteva luni în viitor. Ești capabil să crești un animal? Ești capabil să înțelegi că, la fel ca oricare altă ființă (inclusiv ca tine) mănâncă, face mizerie și gălăgie? Dacă răspunsul este da, atunci nu despre tine scriu acum. Însă dacă toate astea ți se par lucruri greu de suportat, atunci ar fi cazul să te reorientezi spre o jucărie de pluș (care nu latră, nu miaună, nu lasă păr și nici nu face mizerie). Este cea mai corectă decizie pe care o poți lua atât pentru tine, cât și pentru viitorul animal care, în mod evident, va ajunge pe stradă sau vândut pe site-urile de profil, întocmai unui telefon de care nu mai ai nevoie pentru că ți-ai cumpărat un altul, mult mai performant.

Desigur, aș vrea să pot spune că toată lumea ar trebui să aibă în preajmă animale de companie. Nu pot minți: nu toată lumea este capabilă de un asemenea „sacrificiu” uman. De vină este mentalitatea potrivit căreia animalul este inferior omului, perpetuată din generație în generație. Pot doar să sper că, în timp, această mentalitate își va mai pierde din putere și că noile generații vor înțelege că animalele au suflet, asemenea nouă, celor pe două picioare. Ele simt ca noi, iubesc ca noi. Singura diferență se rezumă la modul în care își exprimă sentimentele.

Adoptă, nu cumpăra

Din fericire, printre atâția oameni cu dizabilitate sufletească există și cei (mai puțini la număr) care înțeleg că animalele sunt vii și simt. Lor le recomand, cu toată inima, adopția. Animalele comunitare sunt tot atât de capabile să ofere dragoste ca cele „de marcă”. Nu o spun din fabulații, ci din proprie experiență: motănelul meu, un „tomberonez” getbeget va împlini, anul viitor, 11 ani. Odată cu el, eu voi împlini 11 ani de fericire, dragoste și prietenie necondiționată. Prin intermediul adopției, nu numai că vei aduce un strop de sens în viața unui animal care nu e vinovat că s-a născut fără rasă și pe stradă, ci îți vei încununa propria viață cu bucurie nemăsurată.

În plus, dacă ritmul adopțiilor de animale ar crește, felisele și canisele ilegale nu ar mai avea obiect de activitate. În cazul în care nu știți nimic despre acest subiect, aflați că, multe dintre fotografiile cu „pufoșenii” de rasă, cele pe care le puteți vedea pe tot internetul, ascund în spate povești greu de relatat.

Un exemplu concludent, în videoclipul de mai jos:

Sterilizarea înseamnă viață

Oricâte motive ai încerca să invoci pentru a nu-ți steriliza pisica sau cățelul, află că logica nu este de partea ta. Și da, oricât de paradoxal al suna, „sterilizarea înseamnă viață”. Mai exact, vorbesc despre viața animalului tău de companie care, nesterilizat, va avea fi mult mai scurtă. În al doilea rând, vorbesc despre viața ratată a puilor care rămân în urmă, de cele mai multe ori pe stradă: flămânzi, fără adăpost și chinuiți de condițiile atmosferice, de urbanul neprimitor, de teritorialismul altor animale de pe stradă sau de mojicia umană, cea dusă la extrem.

Sterilizându-ți animalul de companie, vei preveni apariția unor suflete pe care nu le va dori nimeni.

Cinci reguli ale bunăstării animalelor

1. Nu cumpăra un animal dacă îl vei părăsi.
2. Decât să cumperi, mai bine adoptă.
3. Dacă îl adopți, ai grijă de el și iubește-l.
4. Dacă-l iubești, sterilizează-l.
5. Și tot dacă îl iubești, hrănește, atunci când situația materială îți permite, și celelalte animale ale nimănui.