Sărbătorile pe timp de pandemie și ”imunizarea” provocată de știri

Mă gândeam la declarațiile conflictuale înaintate de dragii noștrii oficiali pe parcursul săptămânii trecute, acel teatru cu actori de mâna a doua desprinși parcă din Caragiale. Un ”Ce am făcut șefu’?” cu miză electorală și pierderi de vieți omenești ”neglijabile”.

Conform paginii de Wikipedia dedicate acestui scop nobil, coronavirus a ajuns în România pe 26 februarie, în urmă cu aproximativ două luni. În tot acest timp, noi am devenit alți oameni, toți, în fiecare colț al țării. Nu mai contează dacă ești într-un vârf de munte, în Suceava, în Brașov sau la Capitală. Vezi viața cu alți ochi, iar comportamentul fiecăruia dintre noi pare subiectul perfect al unui studiu psihologic.

În primele 2-3 săptămâni de izolare, au apărut primele comparații între carantina la domiciliu și perioada petrecută după gratii de către răufăcători. Inițial, mi s-a părut o glumă. Mă gândeam că noi avem voie să ieșim din casă, fie și cu o declarație pe propria răspundere. Acum, mi se pare că trăim într-un cerc vicios în care, dacă îți permiți, nu mai ieși din casă pentru că te sperii.

În funcție de cât de în serios ai luat ”distanțarea socială”, faci parte din două tabere. Te duci la farmacie fără mănuși, eviți tranzacțiile cu numerar, dar când trebuie să tastezi PIN-ul te gândești la toate bolile posibile și imposibile din spatele acelor taste. A doua posibilitate este să te îmbraci în costum de cosmonaut la fiecare deplasare în afara căminului și să petreci 30 minute când te-ai întors acasă gândindu-te care este ordinea perfectă de dezechipare pentru a nu te contamina. Care este primul obiect vestimentar pe care îl dai jos de pe tine, care e ultimul? De câte ori te speli pe mâini în acest set de acțiuni, dar pe față.

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Am văzut atât de multe sfaturi și recomandări contradictorii în ultimele săptămâni, încât nivelul de luciditate pe care îl aveam acum o lună pare o himeră desprinsă dintr-un alt univers. Sunt tentat să cred că întregul set de circumstanțe este atât de ”nou” pentru autorități, instituții, spitale și ”specialiști” încât toți să grăbesc să dea cu banul în ceea ce privește măsurile adoptate la nivelul populației, recomandările, decretele, amenzile.

Singurul lucru de care sunt sigur este că trebuie să stăm în casă și să ne protejăm membrii familiei încercând să stăm cât mai departe de ei, mai ales după o anumită vârstă. Marea problemă este că mulți dintre noi nu-și permit acest lux din motive financiare, iar cei care și-l permit tind să fie îngrijorați din alte motive. Indiferent cât de mult ne apropie mijloacele tehnologice moderne, nimic nu se compară cu contactul fizic, momentul în care îți îmbrățișezi părinții.

Cu familia, de Paște

Dacă ar fi să identific o parte bună în această perioadă dificilă, aceea ar consta în afinitatea nou descoperită pentru tehnologie a unui număr semnificativ de oameni peste 50-60 de ani. Cei mai mulți au în vedere explozia numărului de utilizatori de pe Zoom, indiferent câte probleme de securitate are aplicația și ritmul în care dezvoltatorii ei încearcă să le remedieze. Eu aș fi curios să aflu cât de mult a crescut media de vârstă a utilizatorilor platformei.

Este trist să îți petreci sărbătorile de Paști la distanță față de părinți, bunici și prieteni dragi, dar trăim într-un secol în care cei mai mulți dintre ei sunt la un click distanță. Este frustrant că nu ai ciocnit un ou roșu cu mama, dar în urmă cu un deceniu sau două, dacă ne-am fi confruntat cu o pandemie, ai fi vorbit câteva minute la telefon cu părinții gândindu-te la costul pe minut impus de operator.

Conștientizez că ți-ai dori mai mult și că, cel puțin pentru un moment, este greu să găsești optimism în această situație. Ți-ai pierdut abilitatea de a găsi partea plină a paharului, iar glumițele care circulă pe internet nu-și mai ating scopul. Încearcă însă să te bucuri câ le poți aduce oamenilor dragi un zâmbet pe buze de la distanță. Sună-i, sună-i cu video, sună-ți prieteni pe Messenger, WhatsApp, Zoom, Facetime sau orice altă aplicație care va mai face valuri în următoarele zile, săptămâni și luni.

Imunizarea prin ”știri”

Încearcă să eviți știrile. Știu că pare un nonsens în această perioadă, dar redu semnificativ sursele de informare dacă vrei să mai păstrezi o urmă de luciditate și coerență în interacțiunile cu alți oameni. Mi se pare că rapoartele zilnice cu numărul celor îmbolnăviți sau decedați au avut o valoare în prima săptămână.

Bine zicea cineva că singurul mort care contează este primul, restul sunt doar numere. Indiferent cât de macabră este această interpretare, mi se pare că este alimentată cu atât de mult entuziasm de buletinele de știri și de site-urile apărut peste noapte încât mi se ridică părul pe mână.

La momentul redactării acestui material erau 2,5 milioane de cazuri de coronavirus în lume și 172.000 de decese. În România, ne apropiem cu pași repezi de 10.000 de cazuri și 500 de decese. Dacă nu te simți mai câștigat după ce ai dobândit aceste informații are legătură cu un nivel de imunitate pe care l-ai dobândit. Este vorba de un fenomen psihologic. E ca atunci când te duci la doctor, iar medicul nu mai pare sensibilizat de faptul că ți-a dat un diagnostic îngrijorător.

Simplificând ecuația psihică din spate, atitudinea doctorului are legătură cu faptul că dă zeci sau sute de diagnostice ”proaste” în fiecare săptămână. Știrile triste, depresive, îngrijorătoare care îți sunt servite la fiecare zece minute prin Facebook, WhatsApp, TV sau web au exact același efect asupra ta. Diferența dintre tine și un medic însă, este că el s-a pregătit aproximativ 10 ani pentru a dezvolta imunitatea la cazuri dramatice. Este vorba de acea imunitate care îi permite să fie ”rece” în abordarea unei probleme, obiectiv, eficient.

Tu, în schimb, în funcție de tăria ta psihică, s-ar putea să nu fii atât de ”eficient”. Acum, mai mult ca niciodată, ești semnificativ mai firav din punct de vedere al psihicului. Această sensibilitate sporită nu face decât să fie amplificată de nouă din zece știri despre îmbolnăviri, decese, polițiști bătuți, doctori fără echipamente sau oameni inconștienți.

Fii selectiv, fii tare, evită conspirațiile și încearcă să-ți redescoperi pasiunile pe care le-ai ignorat de-a lungul vieții. Pe cât posibil, ajută oamenii apropiați. Dacă ai o zi bună, sună un prieten. Poate are o zi proastă, iar o fărâmă de optimism face minuni.